“Haideeeee, haideeeeeee, haaiii sa ne jucaaammm!! Uiteee!!! Fluturasi!” Fetita blonda si zburdalnica sarea pe langa mine. Ma tot lua de mana si era fericita. Era vara. Dar ii iau mana ei micuta din a mea si ma duc sa-mi termin treaba. Ma asez in iarba, imi iau laptopul in brate si incep sa lucrez. Dar nu trec nici 5 minute si fetita revine. Se plimba pe langa mine curioasa de 3-4 ori si intr-un final imi sare in brate. Laptopul aluneca in iarba si se inchide. Cristina, fetita blonda ma trage de nas. Isi ia o fatuca de ingeras si imi spune “haiii sa te joci cu mine. Te roogg. Uiteee ce frumos e afara!”. Ma uit atenta la ea. Avea o manuta la spate. Ea observa unde ma uit si scoase de la spate manuta plina cu floricele de camp. Mi le impinse in fata si striga entuziasmata: “Nu-i asa ca miroase frumos?? Nu-i asa?”. Ii iau florile din mana si ma ridic in picioare. Ii explic ca trebuie sa se duca sa se joace singura deoarece eu am de lucrat. Fetita se uita dezamagita la mine si alerga departe. Eu imi culeg laptopul de pe jos, arunc florile si incerc sa ma concentrez din nou la treaba pe care o am de facut. In zare se aud tipetele fetitei fericite. Alearga dupa un fluturas. Se simte atat de libera. Razele soarelui parca se joaca prin parul ei. Dar scutur din cap. Nu am eu timp sa o analizez. Ma afund in treaba mea. Parca prin vis mai aud chemarile fetitei: “Vinoo sa ne jucaam, nu vezi ce frumos e afara?”. Trec o ora, trec doua…eu chinui tastatura laptopului cu foc. Dar printre ciripitul pasarelelor si linistea ce s-a instalat, aud un scartait de roti si un tipat scurt. E glasul ei!! Sar in picioare si alerg catre strada. Nici nu ma pot uita! Este o masina si,si….zaresc rochita albastra de vara, imbibata de sange. Parul ei blond, buclat e ravasit. Nici nu indraznesc sa ma apropii mai mult…imi fac curaj si sar spre ea. O iau in brate si o strig “Cristinaaa!! Cristinaa!!” Dar nimeni nu imi raspunde. Insa, ochii ei albastrii se intredeschid usor. Se uita la mine, ridica incetisor mana si ma mangaie pe fata. Simt dara de sange care mi-o lasa pe obraz. 
Apoi, incet simt cum se scurge viata din ea. A inchis ochii. Tot ce a mai ramas e o fetita cu parul de aur, in rochita albastra si cu zambetul pe buze.
Cateva zile mai tarziu…ne indreptam cu totii spre cimitirul satului. Oameni care o iubeau s-au adunat pentru a o conduce pe ultimul drum. Zaresc pentru ultima oara zambetul ei, apoi capacul a fost pus. Aud ca in surdina bulgarii de pamant care se lovesc de sicriul de lemn. Gata. Nu se mai vede deloc. E acoperit. Oamenii se indeparteaza usor spre casele lor. Raman doar eu, langa cruce. Deodata, un fluture veni si se aseza pe mana mea. Il privesc si ca in transa ma ridic si ma duc la locul nostru preferat. Al meu si al ei. Soarele se da la rochia mea neagra. Incep sa alerg ca o nebuna pe camp. Aud privighetorile cum canta, vad fluturasi in jurul meu cum joaca. Soarele alearga dupa mine. Mirosul de caldura, imi aminteste de manutele ei mici si durdulii cu care ma cuprindea. Vantul mi se joaca prin par si parca aud incet, in zare…. “Haideee, haaaiii, hai sa ne jucam!”
5 Comments
radu
aug. 02, 2009
Rewind
aug. 04, 2009
Stefy
aug. 08, 2009
Zuzyk
aug. 10, 2009
alina n.
sept. 20, 2009