Te caut de-o veşnicie. Merg pe stradă şi mă uit curioasă la fiecare persoană în parte. Privesc şi mă întreb: ”Oare, tu să fii?”. Mai apoi, încerc să aflu răspunsul. Mi s-a spus că dragostea nu se vede, ci se simte.Atunci, închid ochii şi aştept. Vântul care bate, oare el îmi va spune unde e? Sau poate că îmi va spune susurul de izvor. Privesc insistent în apa lucie a lacului. Poate că…ştie. Mă aşez într-un colţ retras. Trece un om, mai trece unul. Inima îmi tresare de câteva ori. ”Oare, tu eşti?” Încep să alerg. Răsuflarea mi se taie şi gâtul mă ustură. Dar eu alerg tot mai repede. Poate că aşa, te voi găsi. Dar…nu. Lacrimi de deznădejde îmi curg pe faţă. Printre suspine, şoptesc întrerupt: ”Eu, eu vreau dar, nu reuşesc să te găsesc. Iartă-mă!”. Şi lacrimile amare curg. Pentru că vreau să te găsesc. Oh, unde eşti tu, dragoste mult aşteptată? Dar…ce se aude? Ascult şi… aud şoptind mai multe suflete: ”Unde eşti?Unde eşti?” Bietele suflete. Şi ele caută acelaşi lucru. Sufletul meu, atunci, încearcă să acopere vocile celorlalte şi strigă cu pasiune: ”Dar, UNDE eşti?”
Citeste si:
Sunt oameni care atât de repede fug de ei înșiși, încât în drumul lor răstoarnă și alți oameni. Îi răstoarnă ca pe n...
Diana Gadola: Am 33 de ani și până la ora actuală am făcut suficient de multe alegeri proaste încât să ajung pe la diverș...
8 Comments
upseanu
ian. 18, 2010
A.
ian. 20, 2010
capshunik
ian. 22, 2010
A.
ian. 25, 2010
A.
ian. 20, 2010
Movi
ian. 21, 2010
capshunik
ian. 25, 2010
LL
ian. 22, 2010