În viaţă avem parte de schimbări. Unele ne înalţă, iar altele ne doboară în genunchi şi ne lipesc de pământ. Toţi avem parte de asemenea momente. Dar nu toţi ne raportăm la fel. Unii aleg să înveţe ceva din ele, alţii să rămână blocaţi în acele etape.
Astăzi discutam la un ceai cu o prietenă de-a mea pe care o stimez foarte mult. Povesteam despre căderile şi decepţiile prin care trecem în viaţă. La un moment dat, s-a uitat serios la mine şi mi-a spus: „Alina, atunci când cădem, ne lovim de podea. Trebuie să ţinem minte mereu că podeaua este locul potrivit de unde ne putem ridica”. Am zâmbit şi am realizat cât de multă dreptate are. Mai apoi, mi-a zburat gândul spre oamenii care încă mai stau întinşi pe podea. Spre oamenii care trăiesc în trecut şi nu au mai privit de mult în sus sau înainte. Mi-am amintit că şi eu am avut o asemenea perioadă, o perioadă în care simţeam că e bine şi pe podea, că oricum nu am puterea să mă ridic. Când ai căzut, primul instinct este să vezi dacă sângerezi acolo unde te doare. Începi să inspectezi rănile, să vezi cât de grave sunt şi dacă se vor vindeca repede. Mai apoi, o categorie de oameni aleg să îşi spele rănile, să le panseze şi mai apoi să se ridice pentru a-şi continua viaţa. În schimb, cealaltă categorie, se uită zile în şir la răni, apoi pun sare pe ele şi mereu le ating pentru a nu le lăsa să se vindece. Cu timpul, acele răni ajung să se infecteze şi chiar să miroase urât. Dar nici măcar atunci, acei oameni nu sunt pregătiţi să ceară ajutorul spre vindecare. Rămân jos, întinşi şi se uită mereu spre rănile care se fac tot mai urâte şi mai mari. Cu cât trece mai mult timp, cu atât mai greu se vor vindeca acele răni. Răni care te opresc din a trăi o viaţă normală, răni care te opresc din a avea relaţii sănătoase şi care mănâncă din tine puţin câte puţin, aşa ca şi lepra.
Nu ştiu tu din ce categorie faci parte, dar a sosit timpul să te gândeşti bine. Eşti tu unul din oamenii care după o cădere se ridică şi merge mai departe? Eşti unul din oamenii care aleg să privească înainte şi să lase în urmă ce a fost? Faci din înfrângerile tale, victorii? Ţi-ai pansat rănile? S-au vindecat? Sau… faci parte din categoria celor care încă se uită la rănile lor şi plâng? Ştii, dacă vei continua să te tot uiţi în urmă, s-ar putea să te îndrepţi spre acea direcţie pentru că nu ştiu mulţi oameni care pot merge înainte fără să se uite pe unde merg. Ridică-te, a sosit timpul să nu mai stai jos! Leagă-ţi rănile care te dor, opreşte-ţi lacrimile şi continuă să trăieşti. Pentru că dacă nu… poate că vor fi câţiva oameni care se vor opri cu tine, dar la un moment dat, vor pleca şi ei. Vor pleca şi ei pentru că nu vor suporta să vadă cum rănile tale se infectează. Priveşte înainte, priveşte spre Dumnezeu, pentru că unde te uiţi, într-acolo te îndrepţi. Am cunoscut oameni care încă sunt legaţi de trecut şi nu şi-au pansat rănile şi crede-mă… nu e nimic plăcut la ei. Aşa că, te provoc, pansează-ţi rănile chiar dacă dor şi continuă să mergi mai departe. Da, unde te uiţi, într-acolo te îndrepţi!
Imagine preluată de pe: www.deviantart.com
6 Comments
marius
ian. 30, 2012
Alina Ilioi
feb. 01, 2012
Marius
feb. 02, 2012
justin
feb. 01, 2012
Alina Ilioi
feb. 01, 2012
Eu SI Atat.
feb. 03, 2012