Îţi place, are un gust bun, dulce şi totuşi în acelaşi timp, amar. Nu ai putea niciodată să spui că simţi doar dulce, sau doar amar. Ba chiar uneori nici nu ai putea să spui ce gust simţi. Ştii doar că uneori îţi place, alteori nu.
Ironic nu? Dulceaţă amară… e ca şi cum ai spune frumuseţe urâtă sau bunătate rea. De ce am ales că compar viaţa tocmai cu acest paradox? Pentru că sunt prea multe asemănări între această dulceaţă amară şi viaţă. Pentru că la fel cum nu putem să descriem gustul exact al dulceţii, tot aşa nu putem să definim în totalitate viaţa. De ce? Pentru că ea uneori este dulce, ne învăluie cu dulceaţa ei şi ajungem să prindem aripi, aproape să zburăm. Numai că tocmai atunci când am prins gustul acela dulceag, dăm peste ceva amar, care ne taie elanul. Dăm peste acea amărăciune care ne aduce din nou cu picioarele pe pământ şi ne face să vedem realitatea. Acest lucru este gustul din cireşele amare. Exact aşa ca într-un carusel, sus-jos, sus-jos, mergem şi noi prin viaţă. Nu trebuie să uităm de faptul că în dulceaţă, un mare aport îl aduce cantitatea de zahăr pe care o pui. Dacă adaugi mult, e mai dulce. Dacă pui puţin, e mai amară. Să spunem că zahărul, în viaţă, este credinţa. Cu cât pui mai multă, cu atât de mai dulce viaţa ta. Cu cât este mai puţină credinţă în viaţă, cu atât devine tot mai amară. De tine depinde cantitatea pe care vrei să o pui în dulceaţa ta de cireşe amare.
La fel ca şi atunci când guşti din dulceaţa de cireşe amare, şi în viaţă, niciodată nu poţi şti dacă la final vei rămâne cu gustul dulce sau amar. E surpriză. Surpriză pentru papilele gustative şi o surpriză pentru om. Nu ştiu vouă, dar mie îmi place dulceaţa de cireşe amare. Îmi place pentru că e numai bună pentru a putea mânca o cantitate destul de mărişoară, fără să mă îngreţoşez sau să mi se facă rău de la prea mult dulce. Şi, la fel ca şi dulceaţa, îmi place şi viaţa. Mi-o place pentru că ştiu cu siguranţă că Dumnezeu mă ajută să pun acea cantitate de zahăr necesară pentru a o face numai bună de gustat. Nu ştiu cum este dulceaţa ta de cireşe amare, dar a mea sper să devină din ce în ce mai dulce!
Imagine preluată de pe: Cămara Ancuţei
4 Comments
Anna
mai 29, 2012
Alina
iun. 01, 2012
Semper Fi
mai 29, 2012
Alina
iun. 01, 2012