Şi acum îmi amintesc cum cântam cu foc: ”Vine, vine primăvara! Se aşterne-n toaaatăă ţara. Floricele pe câmpii, hai să le-adunăm copii.” Şi anii au zburat. Eram o fetiţă cu ochii albaştrii-verzi, cu rochiţă şi slăbuţă. Îmi plăcea să sar din braţe în braţe şi un dinte din faţă îmi era lipsă. Mă alintam tot timpul şi oricine venea prin casa noastră, îi săream înainte şi îl întrebam ce doreşte să servească. Vroiam să fiu ospitalieră. Îmi amintesc cum alergam pe câmp ca să culeg floricele pe care i le dădeam mamei sau bunicii mele. Râdeam cristalin şi inima îmi era uşoară ca un fulg. Eu alergam cu părul desprins şi spre deosebire de celelalte fetiţe, niciodată nu visam că eram o prinţesă. Tot timpul am visat că sunt Xena sau un Robin Hood în varianta feminină. Timpul trecea. Venea vara, vacanţa, apoi toamna, frunzele cădeau… iarna venea şi ea cu plapuma ei albă.
Şi primăvară după primăvară a trecut. Anotimpul renaşterii, anotimpul dezgheţării se spune că începe de astăzi. Privesc înainte şi tot ce aş dori e să mai fiu o dată pe un câmp plin de flori, cu părul în vânt, cântând cât mă ţin plămânii: ”Vine, vine primăvara! Se aşterne-n toată ţara!”
La cât mai multe primăveri dragii mei!
imagine preluată de pe : www.deviantart.com
4 Comments
alessya20
mart. 02, 2010
capshunik
mart. 02, 2010
Alexandra B
mart. 03, 2010
capshunik
mart. 03, 2010