Tu ce poţi să faci în 10 minute? Poate apuci să asculţi două melodii, să dai o fugă până la magazinul din colţ, să faci un duş sau să citeşti câteva pagini dintr-o carte. Dacă ţi-aş spune că la fiecare 10 minute, undeva în lume, o fată moare în urma violenţei, m-ai crede? Nu prea, aşa-i? E greu de crezut că în timp ce tu îţi fierbi o ceaşcă de ceai sau un ou, o fată moare pentru că a fost bătută până la moarte.

Am să îţi scriu despre ceva ce o să te facă să te simţi inconfortabil. Te anunţ de pe acum, ca să apuci să închizi pagina acestui articol, dacă nu vrei să te simţi aşa. Conform unui studiu realizat de UNICEF, 96% dintre adolescentele care sunt obligate să se prostitueze şi-au început viaţa sexuală înainte de a împlini 18 ani. Potrivit Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii, 14% dintre fetele din ţările în curs de dezvoltare sunt măritate chiar înainte de a împlini 15 ani, iar numărul minorelor măritate se ridică, în toată lumea, la 60 de milioane. Dintre acestea, 15 milioane au fost constrânse să se căsătorească la vârste cuprinse între 10 şi 14 ani.

„Am fost anunţată dintr-o dată de părinţi că mă mărit. Am plâns, dar tot am fost forţată să mă mărit. (…) După nuntă, mă simţeam chinuită mental. Nu spuneam nimic, dar sănătatea mi s-a şubrezit. Am dat naştere unui băiat când aveam 14 ani, dar a murit.”  aceasta este doar mărturia uneia dintre cele 60 de milioane de fete care au fost obligate să se căsătorească din copilărie…

Nu am să îţi scriu despre cât de privilegiate şi grozave sunt fetele. Şi nici despre vizitele lor la coafor, despre feminitatea lor, despre cum au cucerit ele lumea, sau câte ore petrec într-un salon de înfrumuseţare. Aceste lucruri sunt frumoase, sună bine, sunt uşor de crezut.

Însă adesea uităm de cele care nu au aceleaşi şanse ca şi noi. Uităm de fetele bătute până la sânge. Uităm de tinerele forţate să se lase de şcoală pentru a munci. Uităm de copilele abuzate. Uităm de fetele forţate să intre într-o căsătorie, de la o vârstă la care încă (eu cel puţin) ne jucam cu păpuşile. Uităm pentru că nu ne simţim bine să ne aducem aminte de partea mai puţin frumoasă. Ne zgândăre ceva în suflet acolo, şi asta nu ne place. Vrem să ne simţim liberi. Liberi de orice responsabilitate.

Am putea să schimbăm măcar cu 1% aceste date, dacă ne-am implica. Dacă am investi. Dacă am renunţa de câteva ori la filmul acela de la cinema, şi am investi acei bani în educaţia fetelor. Sau dacă dintr-un an, ne-am dedica o săptămână susţinerii şi educării acestor copii. Dar e prea greu, aşa-i? Ca din 365 de zile, 7 zile să i le dedicăm altcuiva…

Anul acesta, în 2015, pe 11 octombrie s-au scris doar 2 articole despre această zi. Două! Unul are 5 rânduri, iar celălalt este realizat de TVR şi are câteva date mai concrete. Mai multe s-au scris despre chiloţii Biancăi Drăguşanu…

  „Ziua Internaţională  a Fetelor” a fost marcată de către Naţiunile Unite acum 3 ani, pe 11 octombrie. S-a vrut a fi un mesaj de atenţionare, de conştientizare a responsabilităţii pe care o avem noi ca oameni. Să-l facem să fie aşa!

Nu pot să nu mă gândesc că mi-a luat mai mult de 10 minute ca să scriu acest articol, timp în care a mai murit o fată din cauza abuzului fizic. Da, şi totuşi nouă ni se pare mai important ce culoare au chiloţii Biancăi…