Diverse

Ziua nunții noastre

15110534_1270521866338556_752765335017460461_o

Căsătorită. Iată un  nou statut pe care-l am de o săptămână. Încă ne mai gândim la ziua nunții noastre, care a fost plină de peripeții, însă parcă nici nu ne-am fi așteptat altfel. Dar să vă povestesc și vouă.

Am să încep cu câteva zile înainte de nuntă, când am fost anunțată că cine trebuia să mă machieze nu mai vine. Apoi v-aș spune de pana noastră de la mașină, dar e un detaliu prea nesemnificativ ca să-l mai pomenesc și pe el. În fine, să purcedem spre ziua evenimentului.

E dimineață. Deschid ochii și realizez: e ziua nunții noastre. Alerg spre fereastră și văd o zi însorită și frumoasă. Ce bine! Iată o zi în care totul o să fie perfect! Sună telefonul. Fotograful. Mă anunță că e la 30 de km de București. Încep să râd și-l întreb ce caută acolo pentru că nunta e în Bistrița. Tăcere la celălalt capăt de linie. Mă gândesc că e o farsă așa că îi spun că nu am chef de glume și să îmi spună la ce oră ajunge el și operatorul. Tăcere. Îmi repetă că el de fapt merge spre București, că se gândea că acolo e nunta. Tac din gură. Așadar nu avem nici cine să filmeze, nici cine să fotografieze. Îngheț.

Dau un mesaj scurt și disperat către unul din prietenii fotografi din Bistrița: ”Ajută-mă. Am rămas fără foto și video.” După 20 de minute sună telefonul. S-a rezolvat. E o minune, o spune și el. Îmi iau inima în dinți și zâmbesc. Până la urma urmei important e că cerem binecuvântarea de la Dumnezeu și asta e tot ce contează.

Sună iar telefonul. Cineva mă anunță că nu mai poate veni și dacă e o problemă. Nu, nu-i nimic că mă anunți în ziua nunții asta. Iar sună telefonul. Nu mai vreau să răspund. Vine iubitul meu după mine. Urc în mașină și încep să plâng. El se uită la mine și lăcrimează și el. ”Important e că ne căsătorim, iubita mea. Or să treacă toate… Te iubesc.” Zâmbesc. Iată omul care mi-a cucerit mie inima.

În fața bisericii mă strânge de mână, inspirăm și intrăm. Primim binecuvântarea și ne îndreptăm spre restaurant. Situația e tensionată, noi suntem obosiți, iar eu simt că aș vrea să mă închid într-o cameră și să stau acolo. O pereche de nași nu a ajuns încă, primesc mesaj că ei îi este foarte rău. Ieșim din restaurant ca să luăm o gură de aer, apoi intrăm înapoi. Apar și nașii după o perioadă, ea este albă ca varul. Mă îngrijorează acest lucru, însă îi spun Simonei că totul o să fie bine. După câteva zile îmi scrie că urmează să fie operată pe creier.

Mă uit neputincioasă în jur. Atâția oameni cu care aș sta de vorbă, atât de puțină energie… Nu apuc decât să schimb 2-3 vorbe cu fiecare. Aș fi vrut să fie altfel. Să pot sta la povești, să pot întreba de sănătate. Istoviți, adormim cu gândul că în luna de miere o să ne relaxăm așa cum trebuie.

În aeroport dăm să plecăm, suntem opriți. Probleme cu pașaportul. La revedere lună de miere! Ne uităm unul spre altul descumpăniți. Până când?

Plecăm spre casă și nu ne dăm bătuți. Luăm online altă lună de miere, ne urcăm în mașină și pornim la drum. Ajunși la hotel, primim mesaj că mama soțului meu e în spital. Stăm pe genunchi și ne rugăm pentru ea. Apoi ne rugăm pentru Simona, nașa noastră care urmează să fie operată. Ridicăm din umeri și zâmbim. Viața noastră e o luptă.

Ziua nunții a fost o luptă. Luna de miere a fost o luptă. Primim mesaj. Mama e mai bine. Operația Simonei a fost un succes. Primim banii înapoi de la prima destinație pentru luna de miere unde nu am ajuns. Dumnezeu e de partea noastră.

De azi înainte, suntem doi soldați care merg mână în mână către destinația promisă!

Citeste si:

Diverse

Sunt oameni care fug de ei

Sunt oameni care atât de repede fug de ei înșiși, încât în drumul lor răstoarnă și alți oameni. Îi răstoarnă ca pe n...

Diverse

Diana Gadola: ”Te obișnuiești cu boala și cu oboseala”

Diana Gadola: Am 33 de ani și până la ora actuală am făcut suficient de multe alegeri proaste încât să ajung pe la diverș...

No comments

Lasă un răspuns

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.