Era odată un Făt Frumos. Privea la lună. O privea cu dor. O privea ştiind că dincolo de valul ei vremelnic şi brăzdat de stele, se ascunde ea. Inima lui. Dragostea lui. Cu mâinile legănate se întinde din răsputeri peste scări de albe vânturi ce se întind spre cer. Vântul îi dădea aripi, norii îi […]
You're browsing archive for:Matei Marius
[ Am ieşit din mucava să scriu clipe înaintea oamenilor din pustiu. şi-am fost învăţat de-atunci: Prezentul tău va fi un mâine între drugi.] Am părăsit turma cu ceva timp în urmă. Am părăsit-o silit de circumsţante, printre care cea mai agravantă a fost dorul părintesc, dorul de tată. Continui să repet <<turma>>. O […]
Comentarii