Văd viaţa cu alţi ochi. Mă simt mai matură, mai înţelegătoare şi mai răbdătoare. Cumva, pe un drum lung şi greu, am învăţat să fiu şi aşa. M-au învăţat încercările ce înseamnă să te transformi într-o persoană diferită, dar m-au mai învăţat şi unele persoane care au intrat de curând în viaţa mea.
M-a învăţat în mod special el. Mereu mi-a spus că nu am răbdare şi că nu ştiu să aştept. Că mă grăbesc ca un copil spre darurile pe care încă nu are voie să le despacheteze. Prima oară când mi-a spus asta, am bătut din picior şi am replicat: „da, dar…vreau să văd ce e dincolo de ambalaj!!”. A zâmbit cu înţelegere, probabil pentru că îi eram dragă, aşa copil cum eram. Însă, cel mai important moment e acela în care m-a determinat să stau pe loc şi să nu mai fug. Ohh, şi uneori cât mă „mânca” să o iau la fugă atunci când observam că devine mai greu! Cum mai simţeam că îmi iau foc tălpile picioarelor şi se grăbesc să meargă departe de tot ce înseamnă complicat! De câteva ori am şi deschis uşa şi m-am întors cu spatele, pentru a-mi vedea mai departe de drum. Acesta era semnul meu că ridicam steagul alb şi că nu lupt. Tot de atâtea ori, a aşteptat cu răbdare să revin, sau mi-a dat de înţeles drăgăstos că locul meu e acolo unde trebuie să lupt. Ciudat, omul acesta a ajuns să aibă o influenţă incredibilă asupra mea, deşi nu ne-am întâlnit niciodată! Greşesc, sufletele noastre s-au întâlnit, trupurile încă nu. Şi totuşi, deşi e departe, îmi e mai aproape ca alţii care sunt aproape.
Da, m-am schimbat. Da, am învăţat să stau să lupt chiar şi atunci când asta înseamnă că trebuie să lupt cu mine. Dovadă faptului că m-am schimbat, stă şi marea. Când m-a revăzut, nu m-a mai recunoscut. Nu am mai alergat spre ea cu părul în vânt şi pleoscăind cu picioarele apa. Aşa alergam acum 10 ani spre ea. Acum m-am apropiat cu emoţie, ca de ceva care ar putea oricând să mă înghită, să-mi citească dorinţele şi gândurile. Acum, parcă pluteam.
O altă dovadă a schimbării mele, stă în acest articol. În mod normal, nu aş fi scris despre asta. Despre el. Despre un necunoscut. Asta pentru că vreau să mă feresc de întrebări. Nu-mi plac indiscreţii. Dar de această dată, mă bazez pe instinctul vostru, acela de a şti când trebuie să vă băgaţi în viaţa omului, şi când nu. Sper şi mâine să vă pot scrie câteva rânduri, de pe malul mării…
5 Comments
Mirela Daniela
sept. 14, 2013
Alex
sept. 14, 2013
Alina
oct. 07, 2013
Alexandru
sept. 15, 2013
Alina
oct. 07, 2013