ascuns in suflet

Sunt eu, dar nu mai sunt eu

Vizite: 10912

       poza

    Văd viaţa cu alţi ochi. Mă simt mai matură, mai înţelegătoare şi mai răbdătoare. Cumva, pe un drum lung şi greu, am învăţat să fiu şi aşa. M-au învăţat încercările ce înseamnă să te transformi într-o persoană diferită, dar m-au mai învăţat şi unele persoane care au intrat de curând în viaţa mea.

     M-a învăţat în mod special el. Mereu mi-a spus că nu am răbdare şi că nu ştiu să aştept. Că mă  grăbesc ca un copil spre darurile pe care încă nu are voie să le despacheteze. Prima oară când mi-a spus asta, am bătut din picior şi am replicat: „da, dar…vreau să văd ce e dincolo de ambalaj!!”. A zâmbit cu înţelegere, probabil pentru că îi eram dragă, aşa copil cum eram. Însă, cel mai important moment e acela în care m-a determinat să stau pe loc şi să nu mai fug. Ohh, şi uneori cât mă „mânca” să o iau la fugă atunci când observam că devine mai greu! Cum mai simţeam că îmi iau foc tălpile picioarelor şi se grăbesc să meargă departe de tot ce înseamnă complicat! De câteva ori am şi deschis uşa şi m-am întors cu spatele, pentru a-mi vedea mai departe de drum. Acesta era semnul meu că ridicam steagul alb şi că nu lupt. Tot de atâtea ori, a aşteptat cu răbdare să revin, sau mi-a dat de înţeles drăgăstos că locul meu e acolo unde trebuie să lupt. Ciudat, omul acesta a ajuns să aibă o influenţă incredibilă asupra mea, deşi nu ne-am întâlnit niciodată! Greşesc, sufletele noastre s-au întâlnit, trupurile încă nu. Şi totuşi, deşi e departe, îmi e mai aproape ca alţii care sunt aproape.

      Da, m-am schimbat. Da, am învăţat să stau să lupt chiar şi atunci când asta înseamnă că trebuie să lupt cu mine. Dovadă faptului că m-am schimbat, stă şi marea. Când m-a revăzut, nu m-a mai recunoscut. Nu am mai alergat spre ea cu părul în vânt şi pleoscăind cu picioarele apa. Aşa alergam acum 10 ani spre ea. Acum m-am apropiat cu emoţie, ca de ceva care ar putea oricând să mă înghită, să-mi citească dorinţele şi gândurile. Acum, parcă pluteam.

   O altă dovadă a schimbării mele, stă în acest articol. În mod normal, nu aş fi scris despre asta. Despre el. Despre un necunoscut. Asta pentru că vreau să mă feresc de întrebări. Nu-mi plac indiscreţii. Dar de această dată, mă bazez pe instinctul vostru, acela de a şti când trebuie să vă băgaţi în viaţa omului, şi când nu. Sper şi mâine să vă pot scrie câteva rânduri, de pe malul mării…

Citeste si:

ascuns in suflet

Unde este Dumnezeu?

„Unde este Dumnezeu în toate acestea?”, ”De ce mi-a făcut asta?”, ”De ce nu a oprit tragedia să se întâmple?”, ...

ascuns in suflet

Nu mai ține linia ocupată…

”Alo, România? Sunt bătută și violată.” Lasă-ne. N-avem timp. Trebuie să facem legi pentru protejarea noastră. ...

5 Comments

  • avatar image

    Mirela Daniela

    sept. 14, 2013

    Reply

    şi eu anul ăsta am privit marea cu ochi mai prietenoşi...legat de schimbare...m-a schimbat şi pe mine viaţa, sau anumite conjuncturi, astfel încât am ajuns să fiu mai rezervată, dar cumva mai paşnică şi îngăduitoare, mai înşeleaptă, dar nu pot să nu fiu copilul care aproape mereu zâmbeşte şi face câte-o ghiduşie...încă învăţ să mă bucur de fiecare zi, şi să o iau aşa cum este ca pe un dar de la Dumnezeu...aşa că înţeleg schimbările...Dumnezeu să te ajute să fie schimbări cu folos în viaţa ta, şi să păşeşti atent pe acest drum numit viaţă...

  • avatar image

    Alex

    sept. 14, 2013

    Reply

    Ai rabdare Alina! :) Soarele va ajnge si pe strada ta!

    • avatar image

      Alina

      oct. 07, 2013

      Reply

      Adă Doamne ziua aceea mai curând! :))

  • avatar image

    Alexandru

    sept. 15, 2013

    Reply

    Foarte frumos Alina.Este un articol "întrebare", adică ai pus pe gânduri cititorii prin faptul că ai scris despre cineva pe care nu ai întâlnit -”deşi nu ne-am întâlnit niciodată”, dar poate probabil îl cunoști, sau vă cunoașteți într-un fel - ”Greşesc, sufletele noastre s-au întâlnit, trupurile încă nu”. Îmi place că cineva a ajuns în inima ta fără să-ți ceară voie, a intrat mai frumos probabil decât alți oameni care-ti sunt acum aproape, după cum ai spus și tu.Este important că el a reușit să-ți fie aproape, în sufletul tău, având în vedere depărtarea, distanța dintre voi. Puțini dintre oameni au ocazia să întalnească astfel de persoane în viața lor și puțini sunt cei care se afirmă așa cum o faci tu Alina.

    • avatar image

      Alina

      oct. 07, 2013

      Reply

      Şi încă reuşeşte, Alexandru...:)

Lasă un răspuns

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.