Viața este imprevizibilă. Nu îți garantează nimeni ziua de mâine, fericirea de astăzi și siguranța clipei. Unora dintre noi ne este teamă să zburăm cu avionul, să mergem la doctor, să escaladăm un munte, să trecem strada, să ieșim din casă, să să să să. Ne este frică pentru viața noastră. Nu vrem să pățim ceva.

Viața este imprevizibilă. Însă realitatea este, că dacă am sta și analiza bine, până și cel mai banal lucru poate fi periculos dacă așa e dat să fie. Ne ferim prea mult de ceva ce oricum nu putem controla, pentru a trăi o viață scăpată de sub control chiar de noi. Nu mai trăim din teama de a nu ne pierde viața. Nu mai iubim din teama de a nu fi răniți din iubire. Nu zâmbim ca nu cumva cineva să ne considere slabi. Nu iertăm ca celălalt să nu repete greșeala.

Suntem o mare de oameni care ne comportăm ca un deșert. Fără apă, fără viață. Nu mai reușim să vedem frumusețea lucrurilor. Să întâmpinăm ziua cu bine. Să depășim momentele grele. Să ne ridicăm din cenușă. Să zâmbim chiar și când doare. Să mulțumim în necaz. Să o luăm de la capăt. Trăim fad, de pe o zi pe cealaltă, cu teamă de viitor, rușine de trecut și absență în prezent. Suntem… dar nu suntem. Trăim… dar nu prea o facem.

Viața este imprevizibilă. Să deschidem ochii. Să privim viața, real, așa cum este ea și să ne apucăm să alegem grâul de neghină. Să facem puțină ordine, să scuturăm praful, să inspirăm aer curat. Să fim conștineți de ACUM. De omul de lângă noi. De copacul din fața noastră care are frunzele verzi, cu striații. De Cer. Uite ce frumos este! Când îl privești parcă și problemele-s mai mici, nu-i așa? Hai… spor la trăit și la iubit! Nu e greu, nu e simplu, însă e mai ușor decât să privești cum viața trece pe lângă tine…

Imagine preluată de pe: https://www.stocksy.com/273942/girl-looking-up-in-a-forest