Din întâmplare, am surprins privirea dintre voi. Una plină de ură, de resentimente, de dorinţe neîmplinite, de dureri şi răzbunări răsfrânte asupra celor din jur. Am văzut în unii din voi pofta de a ucide suflete şi de sfâşia inimi mai slabe decât ale voastre, pentru că niciodată nu aţi fi în stare să vă ridicaţi asupra cuiva mai puternic. V-ar fi frică de înfrângere.

Am mai văzut vise abandonate, lăsate într-un colţ al uitării. Resemnare. Renunţare. Trăirea unei vieţi monotone, în care fiecare zi se repetă ca o casetă încâlcită într-un casetofon care redă aceeaşi melodie. Am văzut poveşti de iubire ignorate, sentimente frânte, relaţii de ochii lumii sau de gura familiei.

Mai presus de toate, am văzut priviri în care nu era nimeni, pentru că „golul” e singurul care a mai rămas. Restul au plecat, pentru că era prea pustiu înăuntru. Priviri zdrobite de amintirea vieţii pe care ar fi trebuit să o trăiască. Priviri care şi-ar fi dorit să fie în altă parte… lângă persoana iubită. Priviri pline de regrete, ale oamenilor care nu au avut curaj.

Şi când am văzut toate acestea, am simţit că mă înconvoi de durere. De durerea privirilor în care am regăsit o bucăţică de moarte. Pentru că da, murim puţin câte puţin, când trăim altă viaţă, şi nu viaţa noastră. Când facem alegerile greşite.

Aş vrea să vă fac o lume mai frumoasă în care să aveţi curaj, în care să staţi mai des de vorbă cu sufletul şi în care să realizaţi că viaţa e scurtă! O lume în care fiecare să-şi trăiască povestea lui de dragoste, nemaiamestecând inimile, blocând sufletele pereche. O lume în care lucrurile se fac în ordinea corectă, nu în haos, aducând după el multe alte haosuri. O lume în care să nu fim nevoiţi să ne păzim unii de alţii, ci unii pe alţii. O lume în care să ne iubim, şi nu doar din priviri!

Mulţumesc Adi Dume pentru fotografie!