Se vorbește puțin înspre mai deloc despre transformările emoționale și fizice prin care trece o femeie când devine mamă. Cel mai mult se scoate în evidență transformarea fizică deoarece este cea mai evidentă, deși dacă am avea un ochi format, am observa că psihicul este mult mai schimbat decât fizicul.

Dragi bărbați, știați că aproape jumătate dintre femei, dacă nu chiar mai multe, după naștere nu simt nimic față de copilul lor deoarece sunt prea traumatizate și marcate de experiența prin care au trecut? Nu simt acel sentiment intens de care se vorbește atât de mult, și tot ce vor este să se odihnească și să doarmă. Și iată că se simt vinovate din această cauză. Se simt inumane. Se simt mame rele. Privesc către copilul lor și se gândesc ce fel de monstru cu inimă rece trebuie să fie ele, dacă nu sunt în stare să simtă ceva pentru propriul copil? Puține au curajul să spună asta cu voce tare, multe trec printr-o așa traumă. Ceea ce nu cunosc ele este că dragostea vine încetul cu încetul și se face tot mai puternică, că nu sunt singurele cărora li s-a întâmplat așa ceva, că nu e nimic în neregulă cu ele, ci întreaga lor ființă a trecut printr-o traumă și se reface puțin câte puțin. Vă scriu asta ca să vă îndemn să fiți conștienți de sprijinul moral și psihic de care are nevoie o femeie în acea perioadă. Nu fiți o povară în plus acuzându-le de ceea ce simt sau făcându-le să se simtă mai vinovate decât se simt.

Apropo, mai știați și că în primele săptămâni după naștere, poate chiar luni, femeile trec printr-un blocaj în care simt că niciodată nu vor mai avea viață proprie, timp pentru ele și se văd făcând mereu și mereu, non-stop același lucru: având grijă de copil? Asta le sperie, le înspăimântă, le face să simtă că viața lor s-a terminat. Tocmai de aceea, e momentul vostru să interveniți, să luați bebele măcar pentru 2 ore și să o îndemnați pe mămică să facă ceva doar pentru ea, ceva care să o facă să simtă că viața ei nu s-a schimbat de tot și încă mai poate să facă lucrurile care îi plac.

V-aș îndemna să faceți un experiment: puneți-vă ceasul să sune noaptea din o oră jumătate în o oră jumătate, treziți-vă câte 15-20 de minute și trageți de pieptul vostru. Apoi, dimineața la 7, cel târziu 8 să fiți în picioare, știind că pentru cel puțin jumătate de an, un an, așa o să arate viața voastră. Traumatizant, nu? Ei bine, puteți ajuta și în acest domeniu. Treziți-vă și voi măcar o noapte pe săptămână. Acordați-i ocazia și ei să doarmă o noapte întreagă, de care cu siguranță are mare nevoie!

Da, știu că ați putea să îmi spuneți o replică pe care am auzit-o într-un loc sau altul: în trecut femeile făceau câte 10 copii și nu se plângeau deloc. Dragilor, nu cunoașteți voi toate detaliile și nici nu cred că ați vrea să le știți.

Poate că eu visez la o lume ideală în care femeia să fie apreciată și valorificată, protejată și încurajată, susținută și admirată. Cred că fiecare are rolul lui în viață, atât ca femeie cât și ca bărbat, tocmai de aceea e bine să nu punem poveri extra pe umerii celuilalt.

Deschide ochii și privește bine în jur. Ai lângă tine un dar de preț pe care Dumnezeu ți l-a dat pentru a avea grijă de el. Gândește-te la sufletul ei, la inima ei și la sentimentele ei. O femeie are atât de multe de oferit dacă simte că este iubită cu adevărat! Realitatea este că făcându-i bine femeii, vouă înșivă vă faceți un bine!

Soția ta trece prin atât de multe transformări, printr-un adevărat roller coaster și prin multe schimbări hormonale. Fii un sprijin așa cum ți-ai dori ca ea să fie pentru tine!