De ce iubesc cărţile? Pentru că am crescut cu ele. Pentru că mi-au deschis drumuri. Pentru că a fost primul lucru de care eram fascinată de mic copil. Pentru că m-au ambiţionat să învăţ să citesc de la vârsta de 5 ani. Şi după ce-am citit, să trăiesc. Şi după ce-am trăit, să scriu.
Iubesc cărţile pentru că mi-au înflorit sufletul, bandajat inima şi deschis inima. Şi de asemenea, iubesc şi oamenii care citesc. Cu ei simt că pot să rezonez. Să vorbim din inimă, fără să ne lovim de obstacolele comunicării. Pentru că oamenii care citesc visează mult şi îşi doresc să cucerească. Să cucerească lumea, oamenii, inimile.
Iubesc cărţile pentru că păstrează oamenii şi sentimentele vii. Pentru ani. Decenii. Secole. Nu contează că unii au plecat. Că nu mai sunt. Că şi-au luat bagajele şi n-au spus nici un cuvânt de „la revedere”. Că s-au dus la 2 m sub pământ. Că ce era azi iubire, mâine e indiferenţă. Pentru cărţi nu contează asta. Ele menţin vii emoţiile. Oamenii.
Le mai iubesc pentru că eu pot să aleg finalul. Bineînţeles, atunci când le scriu eu. Ce sentiment plăcut, să poţi să decizi tu dacă plângi sau râzi. Dacă te căieşti sau te răzvrăteşti. Dacă te ierţi. Pentru că pe hârtie, atunci când aşezi literele, îţi aşezi şi inima. Şi le pui în ordinea corectă.
Aşadar, azi, de Ziua Internaţională a Cărţii şi a Drepturilor de Autor, sărbătoresc cartea. Mă sărbătoresc pe mine. Sărbătoresc „Aşa vei şti că l-ai întâlnit pe EL”!
Foto: Marooni
3 Comments
Marin
apr. 25, 2015
Carmen
apr. 29, 2015
Alin
apr. 27, 2015