…de femei! dacă e să mergem pe varianta filmuleţului care circulă pe internet cu „bătrâna şi oţetul de mere”. Mă rog, bărbaţii se mai îndrăgostesc şi de bărbaţi, şi de maşini, şi de tot felul de chiţibuşuri înţelese doar de specia lor, dar nu despre asta am fost provocat să scriu.

Alina m-a întrebat aşa: „care sunt gesturile/lucrurile care te fac să te îndrăgosteşti de o femeie”?

Jur că nu ştiu! Şi cu atât mai puţin nu trag speranţe că o să se poată face ceva cu rândurile astea. Dar o să fac un experiment şi-o să scriu tot ce-mi vine în minte, fără a respecta vreo regulă de scriere a unui articol. Exact aşa cum ai face-o şi tu, simplu cititor, dacă te-ar întreba cineva acelaşi lucru.

Blonde, brunete, roşcate sau multicolore, cu sâni mari sau mici, cu forme generoase sau tip umeraş, deştepte sau mai puţin proaste, cu simţul umorului sau fără, de casă ori nu, cu un trecut curat sau discutabil, etc şi etc, sunt lucruri care funcţionează doar în teorii. Şi spun asta pentru că s-a dovedit de atâtea ori că atunci când ajungi să ai ceea ce-ţi doreşti, te trezeşti la un moment dat că parcă vrei altceva. Absurditatea absurdităţiilor amin!

Păi şi ce ne facem în cazul ăsta? Le confirmăm femeilor că într-adevăr bărbaţii nu ştiu ce vor? Tocmai ei? Asta nu cumva era o apucătură strict feminină?

Cred că într-o mare măsură, după o anumită vârstă şi experienţă, bărbaţii caută aceleaşi lucruri ca şi femeile. Altfel nu s-ar mai găsi reciproc. Logic, nu?

Revenind la bărbaţi, strict la ei, stimabili masculi feroce, exemplare ocrotite (a se citi ocolite) de soartă, beneficiază şi ei de o dezorientare soră cu ghinionul. Că marea lor majoritate nu recunosc, este cu totul şi cu totul altă poveste. Mai exact, mă refer la faptul că ajung într-un punct al vieţii când nu-i mai mulţumeşte nimic din ceea ce găsesc pe piaţă. Discutăm despre o criză economico-sufletească, unde cererea şi oferta nu se mai întâlnesc, nici să le blestemi. Ceea ce ţi-a plăcut în trecut şi ştiai că asta vrei pe veci, nu-ţi mai trebuie pentru că ultima data ai ieşit mult prea şifonat. Ceea ce găseşti astăzi parcă nu are nici o legătură cu un limbaj pe care tu-l ştii descifra, interpreta, respectiv pricepe. De nevoie nu mai zic.. Simţi că ai pierdut teren şi că superficialitatea asta omniprezentă ajunge să-ţi corodeze şi ultimii microni de sensibilitate cu care ai mai rămas după şifonarea mai sus amintită…

Panică! Unde-i butonul roşu de panica?! Nu mai e. pur şi simplu! Ai apăsat de atâtea ori pe el în ultima perioadă a vieţii tale, încât l-ai tocit spre neexistenţă!

Ca să nu mă în/tind la/spre infinit, bărbaţii se îndrăgostesc exact de gesturile alea simple, plictisitoare, pe care le-au primit de la mame încă de când s-au născut. Lucruri, gesturi pe care le-au mai simţit de sute de ori, însă întotdeauna există posibilitatea să le trăieşti la noi intensităţi. De la mâna aia de femeie care ţine strâns ceafa unui bărbat, până la cuibărirea femeii în braţele lui. Banal, nu?

Sper că nu v-aţi aşteptat ca rândurile astea să fie desprinse dintr-un tratat de filosofie… a! tocmai ce mi-a venit în cap încheierea…

Bărbaţii se îndrăgostesc de gesturile/lucrurile care toate adunate dau, după, semnul = ACASĂ! Cu toate nebuniile şi plictiselile de rigoare.

Cu drag,

Dodo Mesaros