Cred că nimic nu e mai frumos pe acest pământ decât să ai oameni în jurul tău cărora să le pese de tine. Care se bucură atunci când zâmbești, care sunt atenți la nevoile tale, la sentimentele tale, la trăirile tale.

Cea mai mare investiție pe care o putem face aici pe pământ este aceea de a investi în oameni. De a ridica pe cineva căzut, de a ajuta pe cel ce s-a blocat pe drum, de a încuraja și a susține moral. Cred că nu este satisfacție mai mare decât aceea de a ști că ai reușit să ajuți pe cineva.

Personal mi-a plăcut mereu să pot face asta. Să ofer celorlalți. Să fiu atentă la nevoile lor și să ajut la îndeplinire. Nu m-am priceput, recunosc, pentru că de multe ori am dat-o în bară. De multe ori poate ar fi trebuit să fiu acolo pentru cineva și nu am reușit să fiu. Însă a fost un sentiment bun, acela de a ști că sunt de ajutor.

Da, asta am contorizat. Am ținut evidența și să fiu sinceră până la capăt, mi-a dat o senzație plăcută, o satisfacție personală. Chiar poate prea mare satisfacția, undeva până la granița dintre satisfacție și mândrie. Ce bine e să știi că ceilalți au nevoie de tine, nu?

Însă de multe ori am pierdut din vedere ce era și mai important. Am privit în stânga, către cei cărora le întindeam o mână, însă nu am privit și în dreapta, către cei care mi-au întins MIE mereu o mână.

Am avut și am oameni care se roagă constant pentru mine. Am avut și am persoane care îmi scriu periodic pentru a se interesa dacă sunt bine. Am avut și am oameni care sunt în stare să traverseze țara pentru a veni și a fi alături de mine. Am o familie care se interesează de mine. Am părinți care îmi scriu zilnic. Am prietene care mă încurajează și susțin.

E ironic cum îi vedem mereu pe cei pe care îi ajutăm, dar nu-i vedem mereu pe cei care ne ajută pe noi. Realitatea este că e mai plăcut să te simți folositor decât ajutat. Asta dacă vorbim de eul nostru. Însă dacă înlăturăm din ecuație acest eu, și privim către toți aceia care au avut o vorbă bună de spus și au făcut un gest frumos față de noi, suntem cu adevărați binecuvântați.

Vouă, oamenilor care m-au ajutat atunci când m-am mutat în Cluj, vă cer iertare că nu v-am văzut! Vouă, oamenilor care m-au făcut să mă simt ca acasă atunci când m-am mutat în București, vă cer iertare că nu v-am spus cât de speciali sunteți pentru mine! Voi, cei care m-ați primit cu brațele deschise în State și m-ați răsfățat cu bunătatea voastră, iertați-mă că nu am apreciat suficient de mult. Și nu în ultimul rând, celor cărora m-ați primit în Munchen și v-ați interesat să mă integrez cât mai repede, vă spun că o să mă străduiesc să vă văd pe fiecare în parte și să mulțumesc bunului Dumnezeu pentru voi.

Sunt oameni care ne vor răul și oameni care ne vor binele. Însă de ce cele mai multe ori privim spre cei care ne vor răul și ne consumăm toată energia luptând cu aceștia. Pentru ce?

Iartă-mă că nu te-am văzut, om bun! Însă de ceva te asigur: Dumnezeu Tatăl din Ceruri cu siguranță Te-a văzut!

Imagine preluată de pe: http://bigcitydreams.deviantart.com/