Astăzi am mai primit o lecţie de viaţă de la doar o mână de om. E un băieţel de 2 ani, care s-a născut puţin mai diferit decât noi, ceilalţi, sănătoşi, care uităm cât de binecuvântaţi suntem. Încă de când era doar în burtica mamei lui, acesteia i s-a propus avortul. „Se va naşte cu prea multe probleme” i-au zis medicii. Însă ea a ales să meargă prin credinţă. Nu avea să ştie că doi ani mai târziu, propriul ei fiu va păşi prin credinţă şi va inspira şi încuraja milioane de oameni.

Kayden Elijah, pentru că despre el este vorba, a trecut prin câteva operaţii şi o amputare, până când ajuns în ziua în care, înarmat cu proteza şi cu un mic mergător, a făcut primii paşi. S-a clătinat la început, dar nu a renunţat. A continuat să meargă, şi să spună încurajator: „I got it!”.  Micuţul nu a ştiut că în timp ce se încuraja pe el, a mai încurajat şi o planetă întreagă de oameni care au renunţat să mai păşească prin credinţă. Oameni cărora încercările le-au părut prea mari, oameni care au încetat să mai lupte, să mai spere, să mai creadă. Tuturor, acest micuţ, sprijinit de mergător şi cu o proteză la picior, le spune cu o voce de înger că „I got it!”. Le spune că „eu pot asta şi ştiu că şi tu poţi!”. Le spune: „uite-mă, la 2 anişori, cum duc lupta mea cu zâmbetul pe buze, iar tu, la 30 de ani spui că nu poţi…”

Am plâns când l-am văzut cu cât curaj şi determinare a făcut primii paşi. Am plâns şi pentru că am simţit emoţia mamei care filma. Dar, în primul rând, am plâns pentru că mi-am dat seama că a trebuit ca un băieţel de 2 ani, cu proteză, să vină să ne dea o lecţie de viaţă, să vină să ne înveţe să păşim prin credinţă, pe noi, cei mari. Bravo, Elijah! Datorită ţie, I GOT IT şi eu!