Cine ţi-a spus că tu ai fi, măcar pentru o clipă, cel care mi-a răscolit sufletul? Cel care îmi inspiră scrierile? Cel care îmi face viaţa mai frumoasă? Cine a putut să-ţi spună aşa ceva?

Nu tu eşti cel la care mă gândesc zilnic.

Nu tu îmi faci inima să bată mai repede.

Nu pentru tine scriu rânduri întregi, şi nu fiecare literă ţi se adresează.

Nu pentru tine am acel zâmbet care spui că-ţi aminteşte de dimineţile în care răsare soarele.

Nu datorită ţie am învăţat să fiu un om mai bun şi o femeie răbdătoare.

Nu doresc să-mi împart prezentul cu tine, şi nici nu visez la un viitor împreună.

Nu pentru tine mă rog în fiecare zi, cerându-I lui Dumnezeu să aibă grijă de tine.

Nu din cauza ta am plâns, pentru că eu nu plâng.

Nu, nu-ţi spun toate acestea pentru că mi-e frică.

Nu, nu pe tine te aştept.

Nu, nu-mi place să fii aproape. Mai bine să fii departe.

Şi să ştii că nu pentru tine am scris aceste rânduri, pentru că tu nu însemni nimic pentru mine. Eşti ca oricare altul.

Şi să mai ştii că sper, în naivitatea mea, cu sufletul meu de femeie copil (aşa cum mi-ai spus că sunt), că tu o să mă crezi că nu eşti tu. Şi apoi o să-ţi doreşti să fii tu acela.

P.S. Mulţumesc tuturor celor care m-au votat şi mă vor vota la secţiunea 8, categoria CEL MAI BUN BLOG, http://www.radardemedia.ro/pagina-de-vot-premiile-radar-de-media-editia-primavara-2014/