Am cunoscut câteva femei în viața mea care m-au făcut să spun ”pălăria jos, doamnelor!”. Când mă gândesc la ele, sunt tot mai convinsă că Dumnezeu când a creat femeia, a așezat în ea un mecanism numit ”miracol” care se activează când îți spui că nu mai există nici o șansă. Ei bine, iată că atunci apare miracolul, de undeva din interiorul lor, care le face să devină mai mult decât ce au fost vreodată și mai puțin decât ceea ce vor deveni. Apare o anumită forță interioară care le face să treacă și prin foc, și prin pucioasă, și prin durere, și prin necaz, cu capul sus și trupul lor firav drept.

Da, și eu sunt femeie. Însă pot spune că sunt la început de drum. Asta pentru că drumul pe care începe să pășească o femeie este presărat cu multe: cu flori care mai de care, dar și cu spini și buruieni. Însă călătoria e una unică, din care se nasc oameni, eroi și națiuni. Nu, nu e puțin lucru când stai să te gândești că al nostru corp adăpostește la un moment dat două suflete!

Pălăria jos, doamnelor, pentru că de cele mai multe ori puneți pe primul loc fericirea și bunăstarea copiilor! Nu puține mame se sacrifică pentru odorul lor, chiar și atunci când poate chiar ele însele au nevoie de ajutor.

Pălăria jos, doamnelor, pentru că deși uneori sunteți desconsiderate și ironizate, demonstrați că sunteți mult mai mult decât ce lăsați să se vadă! Asta pentru că niciodată forța interioară nu o să fie direct proporțională cu forța exterioară la o femeie.

Nu știu dacă vi s-a spus anul acesta, însă să știți că sunteți extraordinare! Nu, nu numai pentru simplul fapt că sunteți femeie, ci pentru că sacrificiul vostru este de multe ori trecut cu vederea. Însă dacă noi oamenii nu vedem, să știți că Dumnezeu vede!

Continuați să fiți voi! Să străluciți! Să luptați pentru o lume mai bună, în care să crească ai noștri copii. Nu vi se spune des, sau poate niciodată, însă această societate are nevoie de femei tip ”pălăria jos, doamnelor!”.

Foto preluată de pe: http://matmoon.deviantart.com/