Suntem doi oameni care încă avem răni nevindecate. Eu le port pe ale mele sub formă de zâmbet, tu le porți pe ale tale sub formă de ironii. Nici unul nu cedează, deși am fost doar la un pas de-a face asta. O greșeală. Nu pot, știind că voi avea din nou de luptat […]
You're browsing archive for:doi
Nu pot să cobor pleoapele. Nu pot, pentru că de câte ori închid ochii, în faţa lor îmi apare imaginea ta. Şi-atunci… buzele încep să-mi tremure. Mi-ai spus că ţi-ai pierdut motivaţia. Asta m-a durut cel mai mult. Tu, care erai atât de pasionat? Tu, care nu aveai nevoie de nimic altceva decât […]
Comentarii