Dragostea adevărată se cunoaște după roade, nu după vorbe. Iar acum trăim într-o perioadă în care e tot mai rară, în care nici măcar cuvintele nu sunt pline de dragoste, darămite faptele. Cred că uneori e nevoie să ne luăm un moment și să reflectăm la modul în care noi iubim. Asta pentru că…

Dragostea este:

• îndelung răbdătoare- chiar și atunci când simți că nu mai poți, chiar și atunci când nu ești un om răbdător, chiar și atunci când ești pus la încercare.
• plină de bunătate- ”lasă că-i spun eu câteva ca să mă țină minte!”. De câte ori ai gândit așa? Dragostea nu vorbește așa, dragostea nu gândește așa.
• nu pizmuiește- a pizmui înseamnă a invidia, a urî, a dușmăni. Nu poți să spui că iubești, însă în același timp să îl invidiezi pe celălalt pentru ce este sau ce are. Dragostea se bucură.
• nu se laudă- oh, și cât de greu e acest lucru! Într-o societate în care e la modă să arăți ce ai, cine ești și ce poți, e tot mai dificil să nu încerci să-ți etalezi calitățile pentru a fi lăudat. Însă să ne amintim că dragostea nu se laudă, de aceea smerenia ar trebui să fie la poarta inimii noastre, gardian.
• nu se umflă de mândrie- realitatea este că mândria e foarte periculoasă. Nu numai că Dumnezeu o urăște, dar este și un zid de despărțire atât între noi și El, cât și între noi oamenii.
• nu se poartă necuviincios- adică te respectă. O dragoste care nu are respect în ea, nu prea valorează tare mult.
• nu caută folosul său- în unul din articolele trecute scriam despre acei oameni care întreabă: ce aduci tu în plus în viața mea? Când iubești, nu ar trebui să gândești așa, ci să cauți să fii un ajutor potrivit pentru celălalt.
• nu se mânie- câți oameni mânioși am văzut care susțineau că iubesc! Câte bătăi de pumni în masă, câte urlete, câte atitudini nepotrivite făcute în numele dragostei… Însă dragostea nu se mânie.
• nu se gândește la rău- uneori trebuie să ne educăm mintea. E în natura noastră să gândim uneori greșit, pentru că așa ne-am născut. Însă este o alegere dacă lăsăm acele gânduri să-și facă un culcuș în mintea noastră sau le alungăm.
• nu e bucură de nelegiuire, ci se bucură de adevăr. Adică dragostea caută mereu să fie corectă. Și sinceră. Și să spună adevărul, chiar și atunci când are de pierdut.
• acoperă totul- și tu ai obiceiul de a scoate ochii omului cu greșelile pe care le-a făcut? Eu obișnuiam să fac asta. Să-i amintesc ce a greșit, de câte ori a greșit și cum eu am iertat. Însă m-am străduit să mă schimb, pentru că dragostea nu trebuie să ne aducă aminte de mizerie, ci să o acopere și să o spele.
• crede totul- adică trăiește prin credință. Credință că o să fie bine. Credință că vor fi resurse. Credință în credincioșie.
• nădăjudiește totul- dex-ul definește ”nădăjduința” ca pe un act de a crede că cele dorite se vor îndeplini. Așadar, dragostea crede și în imposibil.
• suferă totul- „a suferi” are ca și sinonim și pe ”a trece cu vederea”. Cât de dispus este ca uneori să treci cu vederea peste defectele celuilalt, doar pentru că iubești?

Eu astăzi m-am întrebat câte din aceste caracteristici le am, și unde mai trebuie să lucrez ca să le dobândesc. Pentru că până la urmă a iubi cu adevărat e o alegere, și presupune să fii dispus să lucrezi la tine și la ceea ce ești. Să devii tot mai bun. Să semeni cu ceea ce vrea Dumnezeu să fii. Tu ce fel de dragoste ai? Câte din calitățile dragostei le ai și unde mai ai nevoie să lucrezi pentru a le înbunătăți?

P.S. Poți comanda cartea despre dragoste și relații ”Te iubesc pe nevăzute”  de pe http://bookzone.ro/produs/te-iubesc-pe-nevazute/

Imagine preluată de pe: www.deviantart.com