Foşnet de hârtii rupte, ambalaje lucitoare şi fundiţe mai mari decât cutiile. Liste, dorinţe şi bani epuizaţi din puşculiţe. O colindă nu mai este cântată pentru că aduce în inimi fericire şi linişte, ci pentru ca interpretul să-şi arate calităţile vocale. S-a uitat de maiestuozitate. Gospodinele robotesc deja cu o săptămână înainte de Crăciun, gătind fel şi fel de mâncăruri. Praf de copt prin colţuri, făină pe blaturi şi un copil bălai cu mâna în castronul în care-a fost o cremă de prăjitură. Ironic, peste tot prin case miroase a sărbătoare ieftină, deşi s-a cheltuit extrem de mult pentru a o petrece.

     Cei care au avut, au tăiat porcul, ne-am cumpărat haine noi, de sărbătoare şi apoi s-a făcut o curăţenie generală în gospodărie. Păcat, ar fi trebuit să începem cu sufletul. La curăţenie mă refer. Ar fi trebuit să scuturăm mai întâi praful de pe inimi şi apoi de pe covoare. Ar fi trebuit să aruncăm mai întâi păcatele, apoi gunoaiele din casă.  Curăţenia generală se începe în noi, nu în afara noastră. Ne-am împodobit casele, deşi sufletele ne sunt goale. Ne-am sclipicit şi colorat ca să ascundem golul din interior. Iar din păcate, întunericul în care trăim nu se luminează de la câteva beculeţe care se aprind din când în când. Poţi împodobi oraşe întregi atâta timp cât nu o să înţelegi că podoaba ta stă în bunătate şi iubire!

        Şi din nefericire, unul dintre lucrurile cele mai minunate care se întâmplă cu ocazia acestor Sărbători, acela de a fi cu familia împreună, apune. De ce? Pentru că atunci când desfaci toate acele cadouri pe care le-ai aşteptat de ceva timp, descoperi că în spatele cutiei nu se află ce te aşteptai, ci altceva. Zâmbeşti şi înghiţi în sec, gândindu-te că acum Crăciunul îţi este ruinat. Strângi frustrat ambalajul în mâini şi dinţii îţi sunt încleştaţi. Ce să faci tu cu un pulover împletit de mama, pe când, de fapt îţi doreai un telefon nou? Avem aşteptări. Aşteptări mari, mai ales atunci când vine vorba de persoanele apropiate. În general tindem să visăm la cadoul pe care s-ar putea să îl primim, iar mai apoi când descoperim că a fost o iluzie, să simţim cum magia sărbătorilor dispare. Ciudat, în asta să conste de fapt farmecul unei Sărbători? În a ghici şi descoperi cui şi ce îi place? Şi ştiţi ce e mai trisit? Că printre toate aceste sarmale, cozonaci, ambalaje sclipicoase şi globuri coloare pierdem din vedere adevăratele valori ale acestei Sărbători. Uităm cine este Sărbătoritul, uităm că de fapt Lui ar trebui să-I oferim cadourile, pierdem din vedere faptul că cele mai frumoase clipe petrecute împreună sunt atunci când stai cu familia şi nu când rupi ambalajul de pe nişte cutii.

     Nu neg, cadourile sunt frumoase. Personal sunt o iubitoare de cadouri, oricât de mici ar fi ele. Mă bucur ca şi un copil de fiecare lucru primit. Doar că nu trebuie să facem din acestea prioritatea sărbătorilor noastre. Nu trebuie să ne împopoţonăm, să trimitem mesaje şi felicitări prefabricate şi să ne comercializăm sentimentele. Să încercăm ca măcar de această dată, în loc să scoatem din portofel, să scoatem din inimă! Să înţelegem că adevărata esenţă a Sărbătorilor nu este aceea a cozonacilor, a prăjiturilor proaspăt scoate din cuptor şi a lemnelor trosnind în şemineu.