Încerci. De multe ori, pentru a o induce în eroare, o păcăleşti cu o altă poveste. O momeşti să creadă că nu e important ce simte, ci ceea ce îi oferi. Procedezi la fel ca media: insişti să dezbaţi o ştire puţin importantă, în speranţa că ştirea care contează cu adevărat va fi ignorată. Unii cetăţeni sunt păcăliţi. Inima niciodată.

     Începi să-ţi formezi o rutină. Dimineaţa revista presei, la amiază un pic de cancan, iar seara, dacă eşti norocos, un Tolstoi. Ce alăturare de termeni  contradictorii: cancan şi Tolstoi! I-ai amestecat, asta e. Îi dai să citească orice altceva, numai ceea ce cere nu. Când prinzi un moment de linişte şi ar da şi ea să spună ceva, îi închizi repede gura cu o conversaţie de convenienţă. Ce, şi astea îşi au rostul lor… Câteodată, noaptea când eşti în pat, începe să-ţi amintească de ceea ce încerci să uiţi. Dar tu repede îţi pui căştile în urechi şi asculţi ceva până adormi. Zgomot, mult zgomot de fond şi atunci cu siguranţă o vei reduce la tăcere!

    Dacă simţi că dă să o ia la galop, îi mai dai să „mestece” încă o comedie de prost gust, în care sentimentele devin prostituţie şi iubirea se cumpără. „Vezi? Noi stăm bine! Ce ţi-am spus eu?” îi zici inimii ca o alinare, comparând-o cu o poveste ce durează două ore, atât cât apuci să-ţi mănânci punga de pop corn cu unt. De la un timp, după ce i-ai tot acoperit gura cu deşeuri culturale şi-ai încercat să-i redirecţionezi atenţia spre locul opus, o să te lase în pace. O să poţi să-ţi pierzi timpul cum vrei, o să-ţi poţi şi tu ignora sentimentele şi o să crezi că ai devenit un om stăpân pe tine. Sigur. Care ştie ce vrea. Un om care nu e condus de sentimente şi de inimă.

  Dar după ce te-ai săturat de urmărit filme cu acelaşi sfârşit, după ce o să-ţi dai seama că acele conversaţii superficiale nu te mai satură, că lumea mondenă sau „de noapte” în care te-ai tot învârtit nu te mai reprezintă, ai să vrei să te întorci la ea… O să deschizi uşa scârţâindă, şi o să ai impresia că seamănă cu intrarea dintr-un beci. Un miros puternic o să-ţi repugne şi o să vezi pânze de păianjen prin fiecare colţ. O să fie întuneric, şi din când în când vei vedea mişunând câte un şobolan. O să-ţi spui că până şi o ghenă de gunoi e mai curată… Aşa se întâmplă când încerci să te joci cu conştiinţa. La suprafaţă câştigi lupta, dar la a doua privire o să-ţi dai seama că pierzi.

Imagine preluată de pe: www.deviantart.com