Diverse

Anotimpul plin de arome

a725Miroase. Închid ochii şi îmi amintesc cum mirosea iarna. Îmi amintesc mirosul inconfundabil de sărbătoare. De mulţime agitată. Totul în jur era rece. Mirosea a noaptea care ne aştepta să ne învăluie ca să ne acopere secretul nostru. Era neagră. Nu erau stele pe cer. Încercam să inspir mirosul ce vântul îl aducea dar nu puteam. Mi se lipeau nările când inspiram. Era atât de frig încât nu puteam mirosi. Şi vroiam să spun ceva. Dar nu puteam. Dinţii îmi clănţăneau. Şi mai apoi… îmi amintesc mirosul de prăjituri făcute la miezul nopţii. Îmi amintesc cum cafeneaua ne aştepta caldă şi primitoare. Ceaiul fierbinte pe care l-am băut îmi amintea de sălbăticia  pădurii. Atunci… mirosea a iarnă. A proaspăt. A îngheţat. A ceai cald. A prăjiturele făcute cu ochii mijiţi şi a iubire. A speranţă.

Şi acum miroase. Miroase a toamnă. Inspir şi în nări îmi pătrunde mirosul dulce-amărui al pământului. Miroase a trecut. Frunzele cad din copaci fără milă. Vor să ne amintească ceva. S-a mai scurs un an. A plecat. A trecut ca fulgerul. Şi eu încerc să mă agăţ de amintiri aşa cum biata frunză se agaţă de creangă. Dar fără rezulatat. Într-un final… ea tot cade. Şi căderea îi poate fi lină sau bruscă. Poate fi bătută de vânt şi purtată prin mii şi mii de locuri. Dar într-un sfârşit tot acolo ajunge. Pe pământ. Acolo unde solul miroase a amorţire. Am încercat să nu mai respir ca să nu mai pot mirosi. Am reuşit. O vreme. Dar mai apoi…. a trebuit sa inspir. Şi atunci…vai! Atunci… a fost mirosul cel mai puternic. Când am inspirat, am crezut că aceasta este ultima mea suflare. Un miros puternic de nou, tristeţe, dezamăgire, iarnă, toamnă, descompunere şi amintiri îmi inundă fiinţa. Ştiu…ştiu că odată cu trecerea timpului şi eu mă voi descompune.

Miroase. Închid ochii şi îmi amintesc că o nouă iarnă va veni. Un nou miros. O nouă nuanţă. Miroase. Şi ce?

Citeste si:

Diverse

Sunt oameni care fug de ei

Sunt oameni care atât de repede fug de ei înșiși, încât în drumul lor răstoarnă și alți oameni. Îi răstoarnă ca pe n...

Diverse

Diana Gadola: ”Te obișnuiești cu boala și cu oboseala”

Diana Gadola: Am 33 de ani și până la ora actuală am făcut suficient de multe alegeri proaste încât să ajung pe la diverș...

9 Comments

  • avatar image

    vasi

    oct. 20, 2009

    Reply

    persoana din fotografie este autoarea?

  • avatar image

    ruxandrada

    oct. 20, 2009

    Reply

    Iarna ce va veni trebuie sa aduca cu ea bucurie, implinire, planuri de viitor, fericirea care sa-ti umple sufletul. Priveste cu speranta in viitor si lasa tot ce te deprima in urma!

  • avatar image

    vasi

    oct. 20, 2009

    Reply

    Mi-e dor de-o zi, de-o zi cand toamna Nu vor mai cadea nici frunze si nici flori E ziua noastra, e o-ntalnire Cu Acel ce-n viata noi l-am urmat!

    • avatar image

      vasi

      oct. 20, 2009

      Reply

      cunosti acesta cantare? imi place foarte mult!

  • avatar image

    capshunik

    oct. 20, 2009

    Reply

    Da, eu sunt in fotografie:)

  • avatar image

    blablabla

    oct. 20, 2009

    Reply

    In afara de zona impadurita pe unde mai fac si eu cate o plimbare /alergare si unde pot sa simt aerul curat, in rest aceleasi miresme de gaze de esapament, gunoi, fum de tigara, excremente si alte chestii de astea ...

  • avatar image

    capshunik

    oct. 20, 2009

    Reply

    Un dor m-apasa/ si zile treeeccc/ As vrea Isus, atat de mult as vrea/ tanananaa Nu?;)) normal ca o stiu, o cant uneori:P

  • avatar image

    vasi

    oct. 21, 2009

    Reply

    Foarte fain, imi pare bine ca o cunosti! In biserica noastra nu se mai canta,e cam veche, la voi se canta?

  • avatar image

    capshunik

    oct. 22, 2009

    Reply

    da, se canta. Dar f rar

Lasă un răspuns

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.