Se spune că atunci când călătorești ajungi să înveți multe despre alte culturi și despre alți oameni. Însă, cel mai mult ajungi să înveți despre tine.

Sau cel puțin așa e la mine.

În călătoriile mele am adunat și regăsit frânturi din ceea ce sunt. Am acumulat experiențe care m-au format ca persoană, ca om în comunitate, ca suflet în familie. Am uitat, mi-am adus aminte, am lepădat, am adunat.

Și mai presus de toate, am căutat să trăiesc. Nu doar să respir, ci să trăiesc. Fiecare moment petrecut. Când nepoțeii mei m-au îmbrățișat. Când am râs cu poftă la glumele cuiva. Când am văzut pentru prima oară Grand Canyonul. Când am numărat norii. Când am văzut Colorado acoperit de zăpadă. Când mi-am depășit limitele. Când am învățat să dau șanse noi. Mi-am privit bine momentele și am căutat să mă bucur de fiecare în parte.

Phoenix, Sedona, Las Vegas, Los Angeles, Hollywood, Beverly Hills, Colorado, Aspen, Chicago, Atlanta sunt doar câteva din locurile în care pașii mei și-au lăsat amprenta, în care am învățat să privesc viața cu alți ochi, în care am descoperit noi culturi și tipuri de oameni.

Călătoriți. Cât puteți voi de mult și de des. Căutați să descoperiți lumea. Oamenii. Pe voi. Să vă creați amintiri și memorii pe care să le povestiți copiilor. Să vă lăsați modelați de ceea ce experimentați. Să mulțumiți bunului Dumnezeu pentru că a făcut lucruri atât de frumoase și de diferite. Iar după ce faceți acest lucru, dați mai departe ce-ați descoperit. Cunoștințele. Iubirea. Înțelegerea. Blândețea.

Iar mai jos, un mic filmuleț de prin locurile în care am colindat eu în USA:

#aromanianinusa