Doi ochi mari mă privesc. Se uită fix la mine.  O gură rotundă, pistrui mici şi un nas nici prea mic, nici prea mare. Toate stau înşirate în faţa mea. Dar ochii aceia… ochii mă intrigă. De ce mă privesc aşa de fix?  Ce le-am făcut? Oare ei ştiu ce e în inima mea? Şi buzele acelea…sunt roşii. Date cu ruj. Genele sunt lungi. Sigur şi ele sunt date cu rimel. Încerc să privesc şi mai atentă pentru a descria persoana din faţa mea, dar şi ea…mă priveşte la fel de atent. Mă mut stingheră mai spre dreapta. Şi ea se mută.   Mai privesc o dată şi nu mai suport.  Lacrimie îmi tâşnesc din ochi. Parcă sunt o fântână arteziană care încearcă să amuze trecatorii. Mă uit printre lacrimi la cea din faţa mea. Sunt curioasă cum a reacţionat. Are pe faţă dâre negre. Ele curg peste buzele ei roşii şi…coboară spre bărbie. Curiasoă întind mâinile spre buzele mele. Încerc să le şterg, privind ţintă la cea din faţa mea. Acum…ea are dâre negre pe obraji şi… e roşie în jurul gurii. Dar ochii ei… tot mă privesc insistent. Mă enervez şi…. iau oglinda din faţa mea şi o trântesc de pământ. Mii de bucăţele stau întinse şi mă privesc. Într-o bucată mai mare observ ceva. Mă apropii şi mă uit. Sunt ei. Ochii mei.

–––––––––––––––––––––––––––––

De câte ori ai avut inima frântă? De câte ori ţi-ai zis că nu mai poţi înainta? De câte ori inima ta a fost neliniştită? De câte ori te-ai privit în oglindă şi nu te recunoşteai în ceea ce priveai? Priveai şi aveai impresia că altcineva stă în faţa ta. Caută şi găseşte un cântec pentru neliniştea inimii tale. Ia-o în căuşul palmelor tale şi cântă-i. Nu te are decât pe tine.

imagine preluată de pe :  www.deviantart.com