În viaţă contează mai mult cine eşti, decât ce faci. Asta pentru că persoana ta adaugă valoare, sau o scade, la munca pe care o faci. S-a întâmplat recent să realizez că laudele oamenilor nu te fac şi nu te cresc cu nimic, poate doar pentru moment. Dacă acum o lună, două, eram cea mai bună în domeniul respectiv şi se afirma acest lucru fără perdea, după ce am ales să fac câteva schimbări în viaţa mea deoarece nu se mai putea aşa, brusc am devenit oaia neagră. De ce? Pentru că am ales să fac ce e mai bine pentru mine? Pentru că nu am mai acceptat să mi se promită multe şi să mi se ofere puţine? Pentru că am „îndrăznit” să opresc acel ciclu vicios în care noi eram păpuşile şi aveam un maestru? Pentru că am realizat că cei doi lei nu mă ajută să supravieţuiesc? Hotărât sunt dezgustată de oamenii care sunt schimbători ca vremea şi se dau după cum bate vântul.

      Este deja trecut de ora 01:00, dar eu pur şi simplu nu pot să adorm. Trebuie să mă trezesc la 04:00, aşa că număr orele pe care le mai am de dormit. Nu-s multe deloc. Nu ştiu dacă nu pot adormi pentru că am prea multe gânduri, sau pentru că sunt mult prea obosită ca să mă mai pot linişti. Ideea este că a avut dreptate cine a spus că noaptea e un sfetnic bun. Mâine urmează să merg către Oradea la Conferinţa de Business Days, iar de acolo am să vin încărcată cu „materiale” pentru voi, pe care abia aştept să vi le povestesc.

     Analizând cele 7 zile de proiect pe care le-am parcurs împreună, am realizat că nu a existat nici măcar o zi în care să nu socializez cu o persoană nouă, sau să nu se mai adauge încă un plan, idee, proiect la viaţa mea. Aceasta este dovada faptului că nu stau pe loc, pentru că stagnarea nu prea e indicată. Curând voi face 1.000.000 de vizualizări, şi trebuie să mă gândesc la un mod de a sărbători acest lucru. Aştept sugestii. 

Imagine preluată de pe: www.deviantart.com