– Am citit ce scrii în ultimul timp. Lasă-mă să vin la tine, eşti tristă.

– Nu, să nu vii.

– Te rog, vreau să fiu acolo pentru tine.

– Nu. Asta e lupta mea. Lasă-mă să fiu singură.

Unele lupte trebuie câştigate în singurătate. Am înţeles într-un final asta. Mai greu, dar am înţeles-o. Sunt lupte în care e bine să ai pe cineva alături. Să stai cot la cot cu cineva, cu sabia ridicată. Însă sunt unele războaie care trebuie date în singurătate, pentru că acelea sunt cele mai grele. Acelea sunt luptele care lasă o amprentă asupra ta, asupra vieţii, asupra a ceea ce eşti. Şi nu le poţi câştiga decât de unul singur.

– Eşti sigură că nu vrei să vin? Nu am să spun nimic, doar am să fiu cu tine.

– Nu te supăra, dar te rog, înţelege-mă. Am nevoie de puţină linişte.

Linişte ca să mă aud. Linişte ca să mă înţeleg. Linişte ca să pot privi spre Cer, ştiind că şi Dumnezeu priveşte spre mine. Linişte ca să pot ucide tot ce e de ucis în mine. Linişte ca să pot auzi vocea raţiunii şi a conştiinţei. Prea acoperim cu zgomot şoaptele sufletului.

– Am văzut că faci curat în viaţa ta. Că scoţi oameni…

– Era şi timpul, nu crezi? Deja devenise aglomerat.

Când ai lupte de dus, trebuie să înţelegi că sunt oameni care pot sta în calea victoriei. Nici nu se poate altfel, pentru că dacă e prea aglomerat, nu mai ai loc să te mişti, să dai din sabie. Mereu am lăsat oamenii să plece şi să vină când vor din şi în viaţa mea. Iată că a sosit momentul să înţeleg că uneori trebuie să aleg să plec eu, pentru că ar fi o alegere între mine şi cealaltă persoană. Iar eu am nevoie de energie ca să câştig luptele, nu ca să lupt cu alţi oameni. Eu nu vreau să lupt cu oameni.

– Te schimbi.

– Ar fi trist dacă nu aş face-o. Ar fi în zadar toate experienţele de viaţă, încercările, bucuriile, oamenii, sentimentele, nu?  Cu toţii ar trebui să avem metamorfoza noastră.

Imagine preluată de pe: www.deviantart.com