O raza calda imi mangaia fata. Parea ca-mi spune: “Trezeste-te, trezeste-te!”. Dar somnul era prea dulce. Ma intorc in patul moale si imi asez capul mai bine pe perna. De ce sa ma trezesc? Incet, incet…ochii mi se fac ca de plumb. Dar pe masura ce ochii mi se inchideau, in fata mea se contura imaginea unei fete. Am strans ochii mai bine ca sa pot observa. Sa vad cine e. Dar fata se intoarse. Reusesc sa-i vad spatele si mersul acela inconfundabil. Paseste sigura pe ea, de parca nimeni si nimic nu-i va putea face rau vreodata. Asta ma provoca sa o iau pe urmele ei. Parul lung si frumos i se balanseaza pe spate. Parca i-ar mangaia umerii cu fiecare pas facut. Incepe sa alerge….ma tin dupa ea. Nu, nu o voi pierde din vedere! Trebuie sa aflu cu orice pret cine e ea! Se uita pentru o clipa in spate, cu ochii ei mari. Se opreste si se intoarce brusc spre mine. Raman inmarmurita. Ochii ei. Ochii ei albastrii, verzi…nu stiu ce culoare sunt, dar ma fixeaza. Parca m-au paralizat. Ea, incet se aseaza pe o bancuta aflata in apropiere. Isi rezeama spatele si isi aduna genunchii la piept. O privesc cu intensitate. Isi lasa ochii in jos. Parul saten ii incadreaza armonios fata. Genele ei lungi ii mangaie obrajii. Are buzele medii. Pe nas are o alunita. Nu am mai vazut la nimeni o alunita acolo. Dar isi ridica ochii spre mine! Raman zapacita. Ceva se misca in ochii ei…incet, o intreb cu vocea gatuita :”Cine, cine esti tu?”. Dar ea se mai uita o data tacuta la mine si incet imi zambeste. Buzele ei lasa la iveala dintii albi. Are un zambet inconfundabil. Zambind spune :”Cine sunt eu? Uita-te in ochii mei si vei intelege tot. Ei iti vor spune.” Si-si fixa din nou privirea asupra mea. Ma uit si…in ochii ei deodata observ o fata de 18 ani. O fata care a trecut prin multe. Ea de mica a fost o independenta, o luptatoare. Cand avea probleme si le rezolva singura. La gradinita mergea singura. Traversa strada cu grija, asa cum tatal ei o rugase sa o faca. Apoi, mai tarziu…la scoala tot timpul a fost o ambitioasa. Nimeni nu o intreba de notele ei, dar ea, dorea tot timpul sa se afirme. La 4 ani a invatat singura sa citeasca. Era curioasa ce se ascunde in spatele cartilor. A aflat. Era singura din clasa ei care stia sa citeasca la aceasta varsta cursiv. Mai apoi, in clasa a5a, s-au mutat in Constanta. Aici a trebui sa faca singura fata situatiei. Era doar o fetita mica, slabuta..intr-un oras mare. Cand trebuia sa mearga la scoala era ingrozita. Nu stia pe nimeni. Absolut nimeni. Si in plus, copii de acolo stiau engleza. Ea nu stia deloc. Dar asta nu a facut-o sa renunte. Si-a luat carti de la biblioteca si intr-o luna, ajunsese cea mai buna la engleza din clasa. Vroia totul. Totul sau nimic. Anii au trecut, familia a revenit inapoi in locul natal. Din nou a schimbat mediul, prietenii, scoala. La inceput nu era acceptata. Era privita doar ca o fata draguta. A trebuit doua luni sa fie singura. Sa fie ca un stalp invizibil in clasa. Dar a trecut si peste asta. A reusit in sfarsit sa cucereasca simpatia colegilor. Apoi incercarile au venit peste ea. Parca pe zi ce trecea, totul era mai negru. Dar ea, a reusit. A facut fata tuturor incercarilor! A ajuns sa fie o luptatoare! Anii treceau, si ea, invata tot mai multe. In sfarsit, si-a pierdut si singurul bunic pe care il mai avea…rapus de cancer. A privit cu ochii mari cum se stinge minut cu minut…si mai apoi, sa fie doar un pumn de nisip in neant. Peste orice obstacol peste care dadea, ea il privea cu ochii mari si fixi. Deodata apar si alte persoane in cadru, dar nu mai pot vedea… parca sunt luate de apa. De valuri. Sunt inundate. Unde au plecat? Ah…scutur din cap. Ea plange. O lacrima i se scurge din ochii ei, din ochii in care am privit cine e ea. Zambeste printre lacrimi si imi spune incet “Ai vazut cine sunt eu, sunt efemera, sunt judecata dupa infatisare si atat. Traiesc intr-o lume in care toti asteapta sa fiu o puternica.”  Dar vreau sa stiu mai departe, vreau sa stiu totul din viata ei…totul ce a fost inlaturat din ochii ei cu acea lacrima. Ea spuse deodata de parca imi citise gandurile:” Dar ai vazut destul. Nu trebuie sa stii totul. In ochii mei ai vazut cine sunt.”   Se ridica incetisor de pe banca si-si sterse lacrimile cu mana. Se uita din nou la mine, cu ochii ei mari, fixandu-ma. Imi zambi. Incepu sa mearga, si din nou…tot ce pot sa vad e silueta ei si parul lung, fluturand in bataia vantului. Are pasii vioi. Dar se opreste si se intoarce spre mine zambind. Ma striga “Hey, dar asta nu inseamna ca nu sunt fericita cu toata fiinta mea. Stii si tu nu? Ce nu te omoara, te face mai puternic.” Imi facu din ochi si zambi jucaus. Merge, merge…si dispare ca in ceata. Simt cum caldura imi inunda fata. Deschid ochii si ma vad din nou la mine in pat, cu razele pe fata mea. Ma ridic si merg spre oglinda. Ajunsa acolo privesc curioasa in ea si vad…..doi ochi mari de o culoare inexplicabila care ma privesc tinta. Se uita curiosi la mine. Zambesc. Fata imi zambeste si ea. Ea este…fata din visul meu. Privesc in oglinda si spun zambind: “Ai dreptate, ceea ce nu te omoara, te face mai puternic”. Ca un ecou se aud cuvintele mele…..