Pe măsură ce trec anii, simt că nu mă potrivesc nicicum aici, acum. Puţine, tare puţine suflete întâlnesc pe drumul meu, cu care să vorbesc aceeaşi limbă. În rest… nu e decât o încercare timidă de a mă integra într-o lume de care simt că nu aparţin. Câteodată reuşesc să înăbuş acest sentiment al neapartenenţei, şi să merg înainte. Dar sunt zile, clipe în care atât de tare mă izbeşte sentimentul de solitudine şi de lipsa integrării într-o mare de oameni, încât aş vrea să ies din mine şi să plec acolo unde m-aş simţi acasă. Nu spun că nu sunt fericită sau că nu mă bucur de momentele petrecute acum, ci spun că le simt de parcă sunt de împrumut, sau doar un preview a ceea ce urmează.
Aşadar, iertaţi-mă, suflete, că uneori mă simt incomod printre voi sau că mi se umplu ochii de lacrimi. E pentru că acest sentiment de neintegrare vine şi mă acaparează, făcându-mă să privesc doar spre Cer. Iar când privesc din nou în jos, mă înfior. Mă înfior de contrastul ce-mi izbeşte ochii. Sus văd iubire, iar jos văd ură. Sus văd dărnicie, iar jos zgârcenie. Sus privesc frumosul, jos sunt înconjurată de urât. Sus văd iertare, iar jos acuzare.
Poate că de asta, când întâlnesc câte un suflet care vorbeşte aceeaşi limbă cu al meu, îl îmbrăţişez strâns de tot şi l-aş închide în inima mea. Pentru că simt rar această conexiune cu un alt suflet. Pentru că, celelalte suflete, când vorbesc, se uită la mine şi nu înţeleg. Nu înţeleg frământările mele, şi nici nu pot pătrunde adânc în esenţa lor.
Sunt într-o lume mare, populată aproape peste capacitate. Şi din aceste milioane de suflete, doar câteva le-am simţit aproape. De asta, poate, că atunci când pierd legătura cu ele, sau fiecare merge mai departe pe drumul lui, simt că mi se face frig. Cum să nu mi se facă frig în acest gol?
Poate că tot ceea ce am scris mai sus nu înţelege nimeni. Poate că vi se pare doar un text încărcat de cuvinte fără noimă, după care ridicaţi din umeri şi vă vedeţi mai departe de drum. Dar trăiesc cu speranţa că cineva vorbeşte aceeaşi limbă ca mine, şi aude şi ceea ce nu spun.
Mi-e dor să vorbesc cu cineva care înţelege. Până atunci, mă voi chinui ca în neintegrarea mea, să găsesc puncte comune…
14 Comments
Lavinia
iun. 27, 2014
Alina
iul. 01, 2014
Ami
iun. 27, 2014
Alina
iul. 01, 2014
peapetulburi
iun. 27, 2014
Alina
iul. 01, 2014
ELLE
iun. 27, 2014
Alina
iul. 01, 2014
avc
iun. 27, 2014
Petcu Mariana Carmen
iun. 28, 2014
Alina
iul. 01, 2014
Andreea
iun. 28, 2014
Alina
iul. 01, 2014
Q
iul. 04, 2014