Câteodată, călătoresc din inima mea înspre a lui. Nu-mi iau bagaje, pentru că şi aşa, e aglomerat. Oricum, acum merg doar în vizită. Merg ca la un prieten, doar ca să-l îmbrăţişez strâns şi să-i dau putere să continue. Apoi, călătoresc înapoi spre mine. Deja s-a făcut o cărare de la numeroasele drumuri dus- întors.

Altă dată, mă trezesc împachetând pentru trecut. Într-un bagaj mare mă apuc să pun amintiri, vorbe pecetluite în inimă, conversaţii în miez de noapte şi o ramă cu o fotografie în ea a tuturor oamenilor care au plecat. Tot uit că oamenii care nu mai sunt, nu se iau cu mine. Sunt prea greu de cărat.

Dar destinaţia turistică preferată rămâne sufletul lui. Biletul de avion îl plătesc cu un zâmbet, iar la aterizare mă aşteaptă o pereche de ochi albaştri, pe care-i închide, când visăm împreună. Ne imaginăm în Paris, cum mergem pe străzile pietruite şi înguste, în Elveţia, acolo unde am văzut casa de pe marginea lacului împrejmuit de munţi, în China, amuzându-ne de asemănarea locuitorilor şi imitând „ching chong pong”-ul pe care-l vorbesc.

De fiecare dată zburăm, pentru că e imposibil pentru noi să fim cu picioarele pe pământ. Când suntem în aer. visăm. Când coborâm spre pământ, visele zboară de la noi.

Pentru mai multe destinaţii turistice (în afară de cele din inima celor dragi) şi pentru bilete de avion (puteţi încerca să plătiţi cu zâmbete), consultaţi site-ul FlySky.ro

Imagine preluată de pe: http://citr0n.deviantart.com/