Cu siguranță ați auzit de ”eu niciodată”, ba chiar mulți dintre noi l-am și folosit de câteva ori. Știi, vorbesc de acel moment în care vezi o situație absurdă, ciudată, penibilă, de necrezut, care te face să rostești imediat ”eu niciodată nu aș putea să fac asta!”. L-au spus bunicii noștri, părinții noștri și cel mai probabil și noi. Încă nu sună cunoscut?

Cum nu? Când mergi în vizită la o cunoștință și vezi un copil răsfățat și neastâmpărat și acasă îți spui că ”eu niciodată nu îi voi permite asta copilului meu”. Sau când vezi o relație romantică și atitudinea lui sau a ei ți se pare de condamnat și rostești că tu niciodată nu ai suporta un asemenea tratament. Ori când nu-ți place ce decizie a luat un prieten și te asiguri că spui suficient de tare încât să audă și el că tu niciodată nu ai lua aceeași decizie.

Partea cea mai ironică este că de multe ori ajungem să facem, să avem și să fim exact acele ”niciodată” pe care le rostim cu patimă și siguranță în suflet. Da, ajungem să fim în situații asemănătoare cu cele condamnate de noi, ajungem să avem relații la fel sau poate mai rele decât cele pe care le-am criticat și am jurat că nu le vom avea, ajungem să luăm decizii mult mai rele decât cele luate de celălalt și pe care le-am privit cu dispreț. Însă ”tu niciodată”, nu-i așa? Ce e drept, este că e reconfortant și comod să privești de sus în jus și să ai un aer de ”pff, eu n-aș face așa”. Ce uităm este că în acel moment noi nu suntem implicați emoțional și sufletește, nu arde nimic în viața noastră, circumstanțele sunt diferite și e mai ușor de dat din gură decât de trecut pe acolo.

Adevărul este că Dumenzeu îngăduie să ajungem în situații similare precum cele condamnate le alții de către noi, ca să învățăm câteva lecții. Una din ele ar fi smerenia, deoarece nu cred că dintr-un duh de smerenie considerăm că noi am lua decizii mai bune, am crește copii mai buni, am avea relații mai prospere și am lua decizii mai inteligente. O altă lecție ar fi să învățăm să lăsăm deoparte judecata. Unul și doar Unul singur are dreptul să ne judece, iar acela e Dumnezeu. În rest, nu cred că ne-a delegat nimeni să fim judecători. O a treia lecție ar fi aceea de a realiza că fără ajutorul lui Dumnezeu suntem la fel de slabi, de pricăjiți, de neputincioși și de păcătoși ca cel pe care-l arătăm cu degetul. Iar când spui că „eu niciodată”, tu automat îl scoți din ecuație pe El, cel care te ajută să fii mai bun, să fii altfel.

Am spus și eu de câte ori în viață că ”eu niciodată” și se pare că această formulă nu m-a ferit de la a face exact aceleași greșeli pe care le-am privit cu atâta superioritate și am afirmat că nu le-aș face. Dacă ar fi să mai folosesc vreodată acest ”eu niciodată”, ar fi să spun că niciodată nu aș vrea să-l mai folosesc.

Fotografie preluată de pe: http://midnightrazorheart.deviantart.com/