Ia o gură de aer. Inspiră adânc. Închide ochii. Odihnește-te puțin. Hai să vorbim despre ce te frământă. Ce e în mintea ta? Oprește-te puțin din alergat.

Zâmbește. Chiar dacă ai doar îngrijorări în inimă, zâmbește. Așa îți vei programa întreaga ființă să zâmbească real. Cu adevărat. Oare ce poți rezolva dacă te îngrijorezi așa? Nu ai nimănui nimic de demonstrat. Doar ție, deși nu mai ai nimic să-ți demonstrezi, deja știi cine ești.

Te uiți în jur. Ah, oamenii. Lasă-i pe ei să vorbească. Nici unul nu e în papucii tăi, iar dacă ar fi, probabil că ar fi la fel de tulburați ca și tine. Ce spun cei din jur de cele mai multe ori spune multe despre ei, nu despre tine. Tu ești tu, lupți cât poți, visezi mai mult decât îți permiți și speri atât cât e cazul. Câteodată lupți mai mult decât poți, visezi că prinzi aripi și speri peste măsură.

Nu s-a terminat decât atunci când spui tu că s-a terminat, și nici chiar atunci. Nimeni nu poate să oprească nimic. Numai Dumnezeu poate face asta. Așadar, oare de ce ne dăm peste cap așa de mult?

Stai. Ia o gură de aer. Ascultă o muzică ceva. Pune Imany. Știi că te liniștește. De când nu ți-ai mai vorbit? Ai avut grijă atât de mult de nevoile celorllați, încât de ale tale ai cam uitat. Ia o pauză și visează. Imaginează-ți că viziunea ți s-a îndeplinit. Ce bine e, nu?

De când am devenit așa de robozitați? De când ne-am pus pe pilot automat? Ce așteptăm? Să moară cineva drag și să ne zguduie puțin? O veste care să ne scuture și să ne trezească la realitate, ca mai apoi să adormim din nou?

Taci. Cântă Noora Noor. Savurează versurile. Simte-le. Nu te mai agita atât. Meriți o pauză. Meriți un vis. Meriți un țel.

Repetă-ți visul până când ajungi să-l crezi. Nu mai trăi mediocru. Luptă. Fă pauze, însă luptă.

Hai că nu a fost atât de rău, vezi? Nu a fost chiar așa rău să faci o pauză și să meditezi puțin la tine. Să te odihnești. Să visezi un pic. Să-ți aduci aminte de adevăratul scop în viață.

Fotografie preluată de pe: https://www.flickr.com/photos/nishe/29421143850