ascuns in suflet

Femeia e ca vântul

202623_470077739684148_1752997609_o

A fost o vară toridă. O vară în care inima a fost împachetată o dată cu bagajele și purtată în locuri nevizitate. Nu a avut nevoie decât de câteva haine aruncate pe fugă într-o geantă, și de câteva planuri făcute și alea, mai mult cu viteza ”repede”. Înainte să iasă din casă, s-a privit în oglindă și și-a promis că va bate și de această dată, provocarea vieții.

Nu a spus nimănui că-și poartă inima printre bucățele. La ce bun? Nu avea nevoie de menajare. A închis de tot internetul și orice mijloc de informare, și a pășit în afara zonei de confort. Și a început să dea. Să ofere. Tot ce mai avea de oferit. Pentru că de obicei, când pui o plăcuță afară pe care scrie ”inimă în reabilitare”, înseamnă că tu nici măcar nu vrei încă să te vindeci. Vrei doar compasiune. Dar ea nu avea nevoie de așa ceva.

Și soarele i-a încălzit părul. Un pic prea mult, aș zice. Și a lăsat în urmă tot, și a reînceput să fie copil. Asta era modalitatea ei de-a reînvia. Să râdă până când rămâne fără aer. Să sară peste cap, pe niște saltele împrumutate. Să fugă noaptea țipând pentru că a văzut un păianjen. Să se spele pe dinți într-un pahar. Să scoată limba către copii. Să cânte tare și fals, deși știe că are voce frumoasă. Să-i îmbrățișeze pe ceilalți până când îi dor coastele.

”Tu parcă ai 17 ani” îi spuneau ceilalți amuzați. Atunci râdea și ea, și mai făcea o năzbâtie. Până când s-a terminat vara. În toamnă, și-a desfăcut bagajele. Și-a privit inima.

”Ei, cum e? Ești puternică, copil ce ești, așa cum ți-am zis?” s-a interesat el. ”Dar cum alfel?” spuse ea curajoasă. Și i-au dat lacrimile. Și a plâns, pentru prima oară după toată vara, în toamnă. ”Ești o copilă, asta ești! Fii puternică!” strigă el, crezând că așa o provoacă să fie dură.

A strâns din dinți, și-a șters lacrimile și i-a spus: ”Ție îți pasă, jucător de mingi?”.

”Toată viața o să-mi pese”. Și s-a făcut liniște. Și e toamnă, iar ea are din nou 17 ani…

Și e puternică, așa ca vântul care tocmai bate.

Citeste si:

ascuns in suflet / Diverse

Mai devreme m-a sunat tata

Mai devreme m-a sunat tata. M-am bucurat. De mult nu m-a mai sunat el... M-a întrebat cum suntem și ce facem. A vorbit și cu Ri...

ascuns in suflet

Viața este imprevizibilă, însă tu poți fi prezent

Viața este imprevizibilă. Nu îți garantează nimeni ziua de mâine, fericirea de astăzi și siguranța clipei. Unora dintre n...

No comments

Lasă un răspuns

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.