Sunt cuvinte pe care le spune dragostea, și cuvinte pe care le spune ura sau indiferența. Nu numai că se aud diferit, însă se și simt diferit. Cuvintele șoptite de dragoste sunt menite să mângâie, să ridice și să răsară zâmbete. Cele rostite de ură sunt tăioase, veninoase și toxice, menite să dărâme.

Dragostea nu vorbește mult. Dragostea, în schimb, arată mult. Iar atunci când vorbește o face într-o așa manieră încât să te asigure că ești important. Că ești iubit.

Ca oameni e normal să ne dorim să vorbim de problemele noastre. Să ne vărsăm necazurile. Tocmai de aceea, e lucru mare când cineva îți spune ”lasă-mă pe mine. zi-mi de tine”, chiar dacă și celălalt a avut o zi proastă, e mai interesat de ziua ta. Vrea să se asigure în primul rând că tu ești bine. Așa e dragostea.

Trăim vremuri ciudate. Nu mai avem timp pentru oameni, însă avem timp pentru orice altceva. Nu mai stăm să ascultăm cu adevărat. Tocmai de aceea, iubirea tot timpul o să te asculte. Chiar și atunci când i se închide un ochi de somn, chiar și atunci când are de făcut încă alte zece lucruri și chiar și atunci când nu prea e într-o stare de ascultat. Pentru că dragostea spune mereu ”zi-mi de tine”.

Zi-mi ce mai face inima ta. Zi-mi cum e la tine în suflet. Zi-mi ce te face să zâmbești. Zi-mi ce te doare. Zi-mi cum te pot ajuta. Zi-mi.

Când dragostea este prima, nu mai e nimeni ultimul. Iar dragostea e celălalt. Mereu.

P.S. Ai comandat cartea ”Te iubesc pe nevăzute” scrisă de mine? Dacă nu, o poți face aici: http://bookzone.ro/produs/te-iubesc-pe-nevazute/