Rece, frig, îngheţat. Genele sunt ca de gheaţă, albe şi lungi. Pielea are culoarea unui cadavru. Buzele sunt vineţii şi abia se mişcă. Întreg trupul tremură de parcă este cuprins de frisoane. În partea stângă, în loc de inimă are un cub de gheaţă. Un cub care pare să îngheţe tot mai tare. Pieptul i se ridică cu greutate în sus şi-n jos, alternativ cu aburul rece care iese pe nările umflate. Cu mişcări încete, ridică de jos ceva ce pare a fi o mască. O îndreaptă către faţă şi către privirea glacială. Către acei ochi, oh, acei ochi care te-ar transforma într-un iceberg dacă ar avea ocazia. Lipeşte masca de faţă, bine şi apăsat. Sunt derutată. În locul acelor ochi, a apărut alţi ochi, calzi şi luminoşi. Dar încă transmit fulgere de gheaţă. În locul buzelor îngheţate, acum stă o pereche de buze cărnoase şi fragede. Mă uit mai atentă pentru că mi se pare că o altă persoană a venit în locul acelui suflet de gheaţă. Pentru moment, mă las păcălită şi mă îndrept zâmbind spre ceea ce în faţa mea pare un înger. Zâmbeşte şi această creatură fabuloasă. Întinde mâinile spre mine. Bucuroasă, mai fac doi paşi, îi prind mâinile şi aştept să întâlnesc un suflet cald. Aştept să fiu încălzită şi să mi se ofere şi mie două raze de soare. În schimb, strânsoarea devine tot mai puternică. Mâinile încep să mi se răcească în mâinile ei. Sunt cuprinsă de frisoane şi corpul începe să-mi tremure necontrolat. Simt un val de răceală cum îmi trece prin tot trupul şi cum inima îmi bate tot mai încet. Parcă ceva ca de gheaţă preia controlul. Nu ştiu ce se întâmplă. Privesc confuză spre persoana din faţa mea. Aceasta cu un zâmbet răutăcios şi satisfăcător, îmi strânge tot mai tare mâinile. Ce se întâmplă? Deodată, observ privirea aceea glacială care nu poate fi stinsă nici măcar de acei ochi minunaţi. Disperată, caut spre suflet. Caut ca să găsesc acel soare care mă va încălzi tot mai repede. E o greşeală probabil. O nu!! În locul inimii observ acel cub de gheaţă. Am fost păcălită. Am fost păcălită de o mască aşezată pe un suflet de gheaţă. Respir tot mai încet, cu privirea dezamăgită până când cad pe pământ cu o mişcare uşoară şi lină. Ca o pană. Cu paşi dramatici, masca se îndreaptă spre un alt suflet. E rece, frig şi îngheţat. Masca i-a schimbat înfăţişarea, dar nu şi sufletul.

Imagini preluate pe de: www.deviantart.com