Moment de sinceritate: am pierdut o relaţie importantă.

Adun, scad, înmulţesc, împart… trag linie şi încerc să-mi dau seama unde am greşit. Încerc să o scot la capăt, să-mi încep şi eu acest an, de 2014, mai deasupra valurilor, mai plutind, nu tot înotând frenetic. Stau şi mă gândesc la toţi cei care mi-s dragi. Mă gândesc la el. Da, la el. Ştiu că nu prea v-am vorbit de el.

Unde am dat totul peste cap într-un mod atât de groaznic, încât am simţit că mă rostogolesc fără oprire? M-am frământat câteva zile… până când am dat peste un adevăr dureros. De fapt, mai mult m-a lovit în faţă. Am uitat să mă iubesc. Am fost atât de ocupată să învăţ să-i iubesc pe cei din jurul meu, să ofer bucăţele din mine, să îmi iubesc aproapele aşa cum Dumnezeu mi-a poruncit, încât pe drum… am uitat de mine. Da, e un adevăr dur şi ruşinos. Un adevăr pe care, dacă aş avea mai puţină tărie de caracter, nu l-aş spune. Dar e adevărul meu, handicapul meu, pe care nu am să-l ascund.

M-am preocupat de relaţiile interumane, în timp ce, în interiorul meu, murea relaţia cu mine. Încetul cu încetul. Părticică cu părticică. Am alergat în numeroase direcţii pentru a iubi, încât m-am pierdut pe mine pe drum. Degeaba m-am păcălit că fac ce e corect, ce e bine.Şi iată-mă ajungând iar de unde am pornit: pentru a fi iubită de ceilalţi, trebuie ca mai întâi eu să mă iubesc.

A fost o cursă. O cursă în care am căzut. Cine s-ar fi gândit că atunci când principalul tău scop e să înveţi să-i iubeşti pe cei din jur, e posibil să uiţi să te iubeşti pe tine? Nu, nu înţelegeţi greşit, nu-mi pare rău. Mă bucur că am învăţat să iubesc, şi voi continua să învăţ. Mă bucur că am investit în oameni, mă bucur că am descoperit că atunci când iubesc, sunt în stare să accept în viaţa mea şi oameni cu bagaje consistente, grele, cu poveşti în spate şi un trecut mai diferit decât mi-aş fi imaginat. Dar mă întristez când îmi aduc aminte cât de departe mă simt de mine.

Aşadar, iertaţi-mi stângăcia, uneori mersul lent şi tăcerea. Învăţ să mă iubesc…

12 Comments

MrCuriosity

ian. 09, 2014

totusi,cine e el?
Alex

ian. 09, 2014

Probabil asta e unul din lucrurile cu care vei avea mereu de luptat. Persoanele pasionate, energice, pline de viata si dornice sa faca cat mai multe au de regula problema asta. Probabil ca iti vei da seama ca ai inceput sa alergi prea tare cand iti vei da seama ca ai pierdut undeva pe drum legatura cu tine. Stia el ce stia cand ti-a zis sa ai grija de tine pana va putea avea el. Dar oare ce te va putea convinge sa ai in permanenta grija de tine? Probabil raspunsul sta in faptul ca nevoia de a avea grija de tine este substituita de satisfactia de a-i iubi pe cei din jurul tau. Si nu iti ramane decat sa urci putin mai sus pe scara valorilor tale grija de tine si sa te disciplinezi pentru a o verifica periodic. :)
Doru D. Ilioi

ian. 09, 2014

Este foarte important sa ai grija de tine Alina. Este ca instructiunea de dinainte de decolare. Puneti mai intai tie masca de oxigen, altfel n-o sa o poti pune la nimeni. Domnul ne-a porunciit sa iubim pe aproapele ca pe.....NOI. Deci iubeste-te, ai grija de tine si dupa aceea o sa ai si energie si pasiune pt altiii. Iubirea celor din jur neglijand persoana ta este una din cele mai mari grreseli ale existentei umane. Daca esti pe un frum gresit ia foarte mult timp si energie si vointa si intelepciune si suferinta sa normalizezi aceasta prioritate a relatiilor. Experienta, surioara, experienta... :)
Dan

ian. 09, 2014

Decalogul biblic specifică într-un mod cât se poate de clar: "Iubeşte-ţi aproapele ca pe tine însuţi!" - din păcate, de cele mai multe ori (aşa cum ai scris şi tu), omitem a doua parte a poruncii - dar, nu-i aşa (?), ce nu ne omoară, ne face mai puternici... Respect, zâmbet şi lumină!
vali

ian. 09, 2014

amintesteti metafora bunului samaritean....acela era aproapele.....Cel cazut.....dute si fa si tu la fel... face sens???
- Alina
  
  ian. 09, 2014
  
  Nu cred că ţi-am dat de înţeles că nu aş şti cine e aproapele. aminteşte-ţi* du-te*
dorin

ian. 09, 2014

Acest articol suna ca o veritabila invitatie la egoism, ceea ce nu e deloc cinstit. Fiindca tu nu stii sa te inconjori de oameni care sa stie sa raspunda sentimentelor tale, dedicatiei, etc. Gasesti ca singura solutie ar fi izolarea? Nu ar fi mai simplu sa cureti din viata ta relatiile care te consuma fara a te hrani? Ramai cu alea care iti incarca bateriile. Invata sa spui nu. Niste dezvoltare personala nu a prisosit nimanui, in timp ce retragerea asta calugareasca nu o sa te faca neaparat mai inteleapta; dar cu siguranta vei mai pierde o felie din realitatea in care traiesti. Si cand te intorci, o sa te izbesti de aceleasi probleme. Fiindca ele nu se rezolva, ci doar le amani neavand curaj sa lucrezi acum cu ele. Ar putea sa te clarifice niste Analiza tranzactionala, doar ca nu pot posta link. Gasesti niste cursuri frumos ilustrate cu animatii pe youtube daca o sa cauti "transactional analyses".
Andrei

ian. 10, 2014

Cititnd ceea ce ai scris imi amintea de mine, de gandurile mele de ceva vreme, credeam si eu ca am uitat sa ma iubesc cautand sa-i iubesc mereu pe cei din jur si mai ales pe ea. Dar dupa un timp am inteles altceva... ma iubesc pe mine in masura a cat ii iubesc pe cei din jur. Dumnezeu ne porunceste sa-i iubim pe ceilalti ca si pe noi...dar cum ne dam noi seama cum de iubim pe noi daca nu simtim cat ii iubim pe ceilalti? Cu cat iubim mai mult pe cei din jur putem vedea cat de mult ne iubim pe noi :)
- Alex
  
  ian. 10, 2014
  
  Andrei, psihologic vorbind, iubindu-te pe tine iti da o definitie a iubirii cu anumite detalii ce tin de finete. Iubirea se bazeaza pe empatie si nu ai cum sa oferi cuiva ceva ce tu nu stii cum e. Stii expresia "cum ii vezi pe ceilalti oglindeste de fapt cum esti tu"?
  - Andrei
    
    ian. 10, 2014
    
    stiu expresia..exact aia ziceam si eu :) daca pe ceilalti ii iubesti...o sai vezi frumosi, cu calitati..si astfel te vezi si pe tine asa...sincer imi place mult cum gandesti lucrurile, altii poate ma contrazic...dar mie imi place...doar ca la acest capitol...lasi prea mult sa te afecteze ca de multe ori dragostea care o oferi nu ti se intoarce inapoi si astfel ajungi sa nu te mai iubesti pe tine:)
Gabriela

ian. 10, 2014

Da, trebuie sa îți pui întâi tie masca de oxigen, ca sa poți avea grija de sufletele noastre, apoi. Este așa de subtire zidul ce delimiteaza, iubirea fata de semeni si puterea Ego ului. Cand mă rog, îmi spun ca Dzeu ar trebui sa îmi dea putere si sănătate sa ii pot ajuta pe ceilalți. Si chiar mi-a dat. Uneori mă surprinde ideea, ca, ajutorul dat mă face sa mă simt puternica si mandra. Cât de subtire este peretele dintre altruism si trufie?
Horatiu

ian. 16, 2014

multumesc Doamne pentru oameni ca tine care mai stiu sa traga cate un semnal de alarma valabil pentru fiecare din noi, si care nu se gandeste numai la sine !! citind articolul tau, imi revad firul vietii si imi dau seama cat adevar valabil si in drepatul meu este in el !!! Multumesc... Alina !! Fi binecuvantata cu putere si intelepciune !!!

Lasă un răspunsAnulează răspunsul

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

L	Ma	Mi	J	V	S	D
	1	2	3	4	5	6
7	8	9	10	11	12	13
14	15	16	17	18	19	20
21	22	23	24	25	26	27
28	29	30	31