Nouă oamenilor ne este foarte greu să ne detaşăm de un lucru, un obiect, o amintire sau o persoană. După ce ne-am familiarizat cu acea condiţie, ni se pare dureros să ne înstrăinăm, chiar dacă acea apropiere înseamnă durere sau suferinţă. Avem tendinţa să ne reîntoarcem de unde am plecat, pentru că e mai comod să fii acolo unde ai mai fost odată, decât să fii într-un loc străin, cu o persoană străină. Şi uite aşa… ajungem să stăm în prezenţa unor persoane doar pentru că ne-am obişnuit cu ele sau pur şi simplu pentru că fac parte din viaţa noastră.

  E greu să pui punct. E unul din cele mai grele lucruri de făcut în viaţă. Chiar şi atunci când scrii, ai tendinţa să pui virgulă sau punct şi virgulă, pentru că lasă loc de mai mult, lasă oportunitatea unei continuări. Numai că uneori propoziţia se termină şi la fel şi… relaţiile. Iar când spun relaţii, mă refer la cele de prietenie, colegialitate, cunoştinţe, iubire şi orice se încadrează în acest termen. Apar şi situaţii în care punctul este necesar, chiar primordial. De ce insişti să îţi petreci timpul cu persoane care nu aduc nici un aport în viaţa ta? Oare te-ai obişnuit să ai în jurul tău oameni care să te facă să te simţi prost, oameni care profită de tine sau oameni cu care pur şi simplu nu ai nimic în comun? De ce ne este atât de greu, nouă oamenilor, să ne desprindem de ceva care ne face rău? Şi… de ce oare acceptăm compania unui om care este clar că nu face nimic altceva decât să ne tragă în jos? Am început să confundăm amabilitatea şi toleranţa cu bătaia de joc. Acceptăm în viaţa noastră oameni care ne folosesc şi apoi ne aruncă, ca mai apoi când revin şi a doua oară pentru a ne folosi, să ne oferim voluntari. Acceptăm să stăm în compania unor oameni care este clar că nu au nici un scop în viaţă, au un limbaj vulgar şi ne tratează ca pe nişte obiecte, doar pentru că ne-o impune societatea sau datoria. Sunt femei care acceptă în viaţa lor bărbaţi care le privesc ca pe nişte simple păpuşi sexuale sau le tratează cu brutalitate şi vulgaritate. Sunt bărbaţi care petrec timpul lor preţios în prezenţa unor femei care se joacă cu ei sau îi tratează ca pe un bancomat din care se aprovizionează mereu. Sunt oameni care numesc „prieteni” persoanele care îi contactează doar când au nevoie de ajutor sau de un împrumut.

    Eu am hotărât ceva. Am hotărât să nu mai cheltui timpul meu cu oameni care e clar că nu dau doi bani pe mine sau pe principiile mele. Am hotărât să nu acord timpul meu persoanelor care au alte intenţii decât acelea de a mă cunoaşte pe mine ca şi persoană mai bine, nu de a profita de pe urma meseriei sau contactelor mele. M-am trezit de câteva ori în compania unor oameni cu care în mod normal nu mi-aş petrece timpul sau nu m-aş simţi fericită, şi am luat o decizie. Da, mereu voi fi dispusă să acord timp celor care ştiu că au nevoie de acel timp şi îl valorează. Mereu aş lua din timpul meu şi l-aş petrece chiar şi în prezenţa celor care nu mă vor, dacă aş şti că asta i-ar face oameni mai buni. Dar niciodată… niciodată nu mai vreau să valorez timpul meu pe nişte oameni ieftini.

Imagine preluată de pe: www.deviantart.com