Tu poți să alegi. Degeaba spui că nu ai de ales. Sunt puține situații în viață, mult prea puține, în care nu ai de ales.

Oamenii te vor răni. Te vor înjunghia pe la spate. Te vor bârfi. Te vor trăda. Tu vei avea de ales. Între a-i iubi și a-i ierta, sau a-i urî și a ține amărăciune în suflet.

În viață mereu vei avea de ales între a merge mai departe sau a sta pe loc, așteptând să se schimbe ceva. Ceva ce nu se poate schimba decât dacă TU vei decide să continui să mergi tot înainte! Nu poți avea pretenția ca lucrurile să înainteze dacă tu ai decis să te oprești. Poți să te ridici, să scuturi praful de pe tine și să stai în picioare sau poți să stai jos și să găsești scuze pentru care nu te poți ridica.

Vei avea de ales între a răspândi iubire și bunătate în jurul tău. În a alege să vezi partea frumoasă a omului. În a căuta ce e bun, nu ce e rău. Sau vei putea să stai încruntat. Să critici. Să cicălești. Să vezi numai negativul în toți și toate. Să știi că vedem cu toții și negrul urât. Însă o parte din noi îl udăm cu lacrimi și îl îmbrățișăm. Pentru că oamenii răi, de cele mai multe ori nu sunt răi, ci sunt neiubiți.

În viață vei avea de ales între a vorbi despre Dumnezeu sau a tăcea. E ciudat cum ne e rușine să vorbim de cele sfinte, dar ne grăbim gura la spurcat, nu? E rușinos și ciudat să spunem un ”Dumnezeu să te binecuvinteze” dar e normal să blestemăm. Da, tu vei avea de ales între a fi normal într-o lume anormală. Sau… anormal într-o lume care se vrea a crede normală.

Nu-mi spune că nu ai de ales. De cele mai multe ori ai de ales, însă alegerile bune sunt și alegerile grele. Mai degrabă spune-mi că ești prea comod. Prea laș. Prea rușinos. Prea slab. Însă ai de ales!