Cred că dacă viața ar fi avut un buton de reset, mulți ar fi apăsat pe el. Și nu doar o dată. Ce n-am da să ne putem întoarce în timp și să reparăm toate greșelile noastre! Ce n-am dat să putem șterge cu buretele toate amintirile neplăcute. Ce n-am da…

Însă viața nu vine cu nici un buton. Nici cu cel de pauză, nici cu cel de panică, nici măcar cu cel de fast forward. Viața vine și atât. Nu întreabă nimic.

Săptămâna trecută o fată de 20 și ceva de ani mi-a scris că a fost bătută de tatăl ei. Am mai primit un mesaj de la o femeie de peste 60 de ani că ea nici până acum încă nu s-a adaptat cu viața și că… nu ai ce face, mergi înainte. Peste tot în jur vedem cupluri destrămate, inimi frânte, persoane zdrobite, oameni bolnavi, crime, violuri, omoruri.

Nu știu când viața pe pământ s-a transformat în iad, însă știu când oamenii au început să fie demoni: când au lăsat egoismul, propriul interes și răutatea să își facă un cuib în inima lor. Prea puțini îngeri ne mai înconjoară. Prea puține inimi din Dumnezeu…

Iar dacă se întâmplă să fii unul dintre oamenii care caută pacea și frumosul, vei fi transformat în martir. Asta pentru că demonii de pe acest pământ vor tot mai mult sânge. Mai mult, mai mult, mai mult.

Am ajuns la concluzia că singura bucățiță de Cer pe care o poți trăi pe pământ este pe genunchi. Restul e deșertăciune. Restul e amăgire.

Gata. Nu mai putem respira aer curat într-o lume poluată. Ceva toxic tot o să ajungă și-n interiorul nostru. Am ascuns atâta mizeria sub covor încât a început să pută. Să putrezească și să se înmulțească. Însă partea cea mai tristă este că demult tare de tot, mizeria cea mai urâtă era afară. Acum a ajuns în interior…

Sunt covinsă că mulți dintre cei care mă citiți nu ați cerut viața pe care o aveți acum. Dar vă spun un secret: dacă o luați și o spălați bine, dacă vă depărtați de zgomotul acestei lumi, dacă nu vă murdăriți în gunoiul de afară, o să descoperiți că aveți un scop pe acest Pământ. Chiar și așa, acum, când căutați butonul de reset. Nu vă pierdeți speranța!

Imagine preluată de pe: http://ferdinandladera.deviantart.com/