Răsfoind paginile agendei, am dat peste un articol scris acum ceva timp dar pe care nu l-am postat niciodată. De fapt, peste o scrisoare pe care nu am trimis-o niciodată. Probabil rău am făcut. Am fost o lașă. Mi-am spus și eu, ca alte zeci de femei că… bine că nu e mai rău. Însă acum, privind în urmă, realizez cât de important este să-ți știi locul în viață. Să-ți știe locul în viață. Și-am scris:

Dragul meu, trebuie să înțelegi un lucru: atunci când iubești, persoana respectivă devine prioritate. Zi de zi ea este pe primul loc pentru tine, pentru că asta înseamnă iubire: să ai pe cineva pe care să-ți dorești să-l pui mai presus decât celelalte lucruri.

Eu nu sunt pe locul doi. Pentru că dacă ar însemna să recunosc că sunt pe locul doi, înseamnă că eu nu sunt iubită. Nu poți să iubești pe cineva pe care-l amâni necontenit. Sau pe cineva la care îi promiți că-i scrii, dar uiți pentru că… ai ieșit cu băieții.

Nu sunt pe locul doi, pentru că dacă aș fi, aș accepta că nu merit mai mult. Aș recunoaște că o partidă de golf e mai importantă decât mine. Și nu pot să mă pun pe același nivel cu o activitate.

Dacă aș accepta că sunt pe locul doi în viața ta, înseamnă că aș accepta că eu îmi sunt mie… o persoană de mâna a doua. Și nu vreau asta. Să mă degradez. Să mă desconsider.

Tu ai uitat. Să mă suni. Să îmi scrii. Să vezi dacă am mâncat. Să mă întrebi de mi-e bine. Să-mi amintești că ești.

Acum și eu am uitat. De tine. De noi. De ce am fost.

Nu sunt pe locul doi, să știi.

P.S. Poți comanda cartea scrisă de mine ”Te iubesc pe nevăzute” de pe http://bookzone.ro/produs/te-iubesc-pe-nevazute/