„Aproapele tău este o oglindă în care îţi vezi chipul înfrumuseţat de o bucurie pe care tu însuţi nu ai cunoscut-o încă şi de o tristeţe pe care tu încă nu ai împărtăşit-o” (Khalil Gibran). În cazul din această seară, aproapele au fost copiii cu sindromul Down. Am fost prezentă la evenimentul caritabil de care vă povesteam, „Cumpără un zâmbet”, organizat de cei de la B Inspired Events, pentru care am numai cuvinte de laudă deoarece au avut o organizare impecabilă. De mult timp nu am mai întâlnit atâta seriozitate în detalii, profesionalism şi un personal bine organizat, fiecare ştiind ce trebuie să facă. Deşi a fost primul lor eveniment pe care l-au organizat, mulţi organizatori ar putea liniştiţi să ia notiţe de la ei, dacă ar dori să crească în performanţă. Întâmpinarea invitaţilor, oferirea a câte un papion deosebit, conducerea invitaţilor către masa spre care au fost repartizaţi, servirea ireproşabilă a celor de la Grand Hotel Italia, sala elegant aranjată şi, mai presus de toate, un scop caritabil extraordinar. Ideea în sine a fost mai mult decât de apreciat, mai ales că am înţeles că a fost o donaţie şi din partea celor de la Auto Rally, de 1.000 de lei. Felicitările mele domnilor!

    Deşi evenimentul trebuia să înceapă la 20:00, unii invitaţi se pare că au considerat de bun augur să vină peste 30-40 de minute, pentru că probabil s-au luat şi ei după zicala că „lumea bună vine la sfârşit” sau „oamenii importanţi se lasă aşteptaţi”. Nu cred că aceste zicale funcţionează şi atunci când vii într-un scop caritabil, ca să cumperi un zâmbet şi să aduci fericire unor copii cu sindromul Down, nu? Nu de alta, dar nu e respectuos faţă de ceilalţi invitaţi, care au aşteptat în tăcere după voi. Noroc de prezentarea de modă care a urmat, a Mirelei Leu, pentru că şi aceasta a fost impecabilă, iar rochiile croite cu bun gust şi talent. Toate au fost de culoare roşie, decente şi de toată lauda. Felicitări Mirela Leu pentru că ai demonstrat încă o dată că eşti un designer vestimentar de excepţie!

    Din păcate, după această prezentare de modă, a urmat un alt moment de „prezentare”, care pe mine m-a făcut să las capul în jos şi să-mi doresc să intru undeva în pământ, de unde să nu mai ies. Puteţi să mă numiţi de modă veche, puteţi să spuneţi că sunt o pudică sau cum vreţi voi, dar aşa ceva… nici nu ştiu cum să scriu mai delicat, situaţia în care au fost puşi unii dintre invitaţi, cei care nu au agreat acel gen de „manifestare”. Goliciunile şi momentele de vulgaritate îşi au locul în altă parte oameni buni! Pur şi simplu nu poţi asocia aceşti copii inocenţi cu momente de prost gust, în care pe scenă apar oamenii mai mult dezbrăcaţi, decât îmbrăcaţi. Dacă aproapele tău este o oglindă în care-ţi vezi chipul, noi am cam pângărit oglinda, pentru că unii dintre noi ne-am uitat cu chipurile noastre pline de păcate, în nişte oglinzi pure… ale unor copii.

    Lăsând deoparte aceste lucruri care poate că v-au deranjat că vi le-am spus, poate că după ce citiţi acest articol, unii dintre voi, cei prezenţi, veţi considera corect să mă urîţi. Puteţi să o faceţi, pentru că prefer să spun un adevăr şi de aceea mai repet: atunci când afirmi că vrei cu adevărat să cumperi un zâmbet pentru copilaşii cu sindromul Down, nu mai amestecaţi apa bună cu apa rea, pentru că toată se va transforma în apă bună de aruncat. Felicitările mele organizatorilor care au luat nota 10 din punctul meu de vedere la organizare şi profesionalism, felicitări pentru această idee deosebită, pentru dorinţa de a ajuta aceşti copii şi felicitări pentru că sunteţi oameni speciali şi nu vă veţi supăra pe mine pentru că am fost dureros de sinceră. Sper din toată inima că fiecare dintre voi aţi cumpărat zâmbetul potrivit, şi nu cel amar.