Bună dimineața! O mână mică peste fața mea și un picioruș în burtă mă făcu să știu că e timpul să mă trezesc. Deschid ochii și văd înaintea lor un chip mic cu ochi albaștri, plini de viață și gata să-și înceapă ziua. Mă uit la ceas. E 07:30. Mai primesc o palmă peste față ca semn că chiar e momentul să sar din pat. Deja dă din picioare nerăbdător în fața ușii, abia așteptând să iasă la joacă. Deschid ușa și aleargă spre living, la cutia de jucării, de unde scoate chitara lui mică și vine la mine cu ea. În fiecare dimineață face același gest: aduce chitara ca să-i cânt și el să bată din palme și să danseze. Zdrăngănesc la ea, el neștiind că eu habar nu am să cânt la chitară. Zâmbește fericit.

Mă ridic, merg să-mi fac o cafea, în timp ce el stă în brațele mele și privește cum curge cafeaua. Lui îi dau un piure din fructe și așa stăm amândoi de fiecare dată: eu îmi beau cafeaua, el își bea shakeul din fructe.

Sunt mulțumitoare. Mulțumitoare pentru acești ochi albaștri. Pentru această mână de om ca un îngeraș. Pentru rutina noastră. Pentru timpul petrecut împreună. Pentru lucrurile mici care aduc bucurie mare.

Puțin mai târziu iau mașina și plec să cumpăr pâine și lapte. În supermarket zâmbesc oamenilor. Fără motiv. Doar pentru că. În mașină cânt tare. Noroc că sunt geamurile închise. Ajung înapoi acasă și deschid ușa. Richard aleargă spre mine bucuros, iar soțul citește în living dintr-o carte. Luăm împreună micul dejun și povestim.

Sunt mulțumitoare. Pentru vremurile bune. Pentru pacea în familie. Pentru diminețile împreună. Pentru ei.

Spăl vasele și strâng de prin casă. Îmi aduc aminte că vreau să scriu despre mulțumire, așa că David, soțul meu, îl ia pe Richard și merg în altă cameră împreună ca eu să am liniște. Deschid youtubeul și ascult muzică liniștitoare: pianul. Încep să scriu. Mă uit la ceas: e ora 13 și deja am atât de multe motive de mulțumire! Ce orbi suntem uneori… vedem doar lucrurile rele și pe cele bune le ignorăm! De câte ori am avut o zi asemănătoare și m-am concentrat pe partea negativă, ignorând partea pozitivă! Cât de nefericită, de nemulțumită, de acră… Însă iată-mă, scriind acum despre mulțumire și având un zâmbet larg pe față! Contează mult în ce direcție privești!

Sunt mulțumitoare. Pentru soț că îl ține pe Richard ca eu să pot scrie. Pentru direcție. Pentru șansa de a scrie. Pentru talentul de la Dumnezeu. Pentru muzica bună. Pentru căldură. Pentru perspectivă.

Sunt mulțumitoare pentru familie.

#7ziledemulțumire