A fost o dimineaţă în care am deschis ochii şi am ştiut că pot trăi şi fără tine, chiar dacă nu mi-aş fi imaginat nici pentru o secundă un viitor fără tine în el. Iată că acum pot.
Ultima oară când am vorbit mi-ai spus că sunt cea mai puternică persoană pe care ai întâlnit-o, cu un suflet de copil. Şi că e cea mai ciudată combinaţie peste care ai dat. Atunci am zâmbit, şi ţi-am spus să pleci mai repede, pentru că nu am nevoie de vorbele tale de încurajare. Nu după ce mi-ai dat drumul la mână şi m-ai lăsat în mijlocul drumului dezorientată. Nu înţeleg de ce oamenii ţin să îţi întindă un şerveţel după ce te-au umplut de sânge.
Au fost multe nopţi în care am simţit că nu pot să respir. Multe dimineţi în care mă chinuiam să mă ridic şi să trăiesc. Aşa moartă cum eram. Pentru că da, în interior nu mai trăiam. Nu cu visele ucise, nu cu viitorul dărâmat, nu cu inima zdrobită.
Până în acea dimineaţă în care am ştiut că a apărut lumina. Şi-am zâmbit. Pentru prima oară, după mult timp, cu sinceritate. A fost dimineaţa în care am ştiut că sunt liberă. Am mâncat o îngheţată la micul dejun. A fost prima alegere pe care am făcut-o fără să mă gândesc la „cum ar trebui”. Pur şi simplu am făcut-o pentru că am simţit. Atunci a fost punctul în care viaţa mea s-a schimbat. În care eu m-am schimbat.
Am devenit şi mai puternică. Am călătorit. Am rupt legăturile fără sens din viaţa mea. Am devenit directă. Uneori poate ridicol de sinceră. Nu mi-am mai legat sensul vieţii de nici un om. Am zâmbit mult mai mult. Am râs cu poftă. Am descoperit noi lucruri care-mi plac. Am prins curajul de a spune lucrurilor pe nume. Am început să trăiesc.
M-am schimbat. Şi ce bine că am făcut-o!
Îţi mulţumesc pentru asta. Mulţumesc pentru că m-ai ucis, ca să reînvii şi să devin mai liberă ca niciodată!
Imagine preluată de pe: www.deviantart.com
4 Comments
Julie
sept. 22, 2015
Alina
sept. 22, 2015
Bianca
sept. 25, 2015
Alina
sept. 26, 2015