S-a mai împlinit un an de când ne-am adunat noi, barbarii. S-a mai împlinit un an de când putem să umblăm în turmă, de când suntem mai mulţi şi cică, mai puternici. Ne-am adunat toate accentele, mai ciudate şi mai puţin ciudate şi am mers înainte, ca după unire să ne ascultăm unii pe alţii şi să zâmbim la dialectul ”amuzant” pe care-l auzim. Au trecut vremurile de când trebuia să scoţi paşaportul(presupusul) ca să treci din Moldova în Transilvania.

1 Decembrie. Era o zi de iarnă. O zi friguroasă. Oare de ce noi românii ne-am unit într-o zi de iarnă? De ce nu s-a întâmplat şi la noi, ca la americani, unirea într-o zi de vară? Dar e perfect aşa. Nici că se putea mai bine. O zi rece pentru oameni reci. O zi de iarnă, pentru oameni cu sufletele gheaţă. O zi care exprimă sărăcia( copacii goi), instabilitatea(bate vântul sau nu bate?), făţărnicia (trebuie să ne îmbrăcăm cât mai gros, cu cât mai multe haine).

E simplu. La noi nu a fost ca la americani. La noi nu a fost o zi de vară în care să putem să ne bucurăm sub bătaia soarelui de libertate. Noi de fapt nici nu ne-am bucurat cu adevărat. Eram prea îngheţaţi ca să mai putem mima vre-un gest ceva. Poate doar am încercat să deschidem gura să ţipăm, dar nu am reuşit, eram îngheţaţi ( de aici şi lipsa dreptului cetăţeanului, dintotdeauna am fost opriţi din a ne exprima sentimentele).Dacă în alte ţări, în special SUA, vezi steguleţe pe la casele oamenilor de ziua Unirii, la noi nu vezi nimic. Totul e pustiu şi gol. Bate vântul. Din când în când, în graba românilor, observi pe câte un panou un steag. Dar nu al României. Ci a lui Geoană sau Băsescu, urmează alegerile din turul doi.

Şi ne mai mirăm de ce românii sunt reci, îngheţaţi şi stagnează veşnic în acelaşi loc! Pentru că până şi Unirea s-a realizat într-o vreme rece, îngheţată, de 1 Decembrie! La mulţi ani românilor!

imagine preluată de pe:                  http://organizatiastudentilorbasarabeniconstanta.files.wordpress.com