ascuns in suflet / Diverse

Adevărul e că sunt cam de neînţeles

     DSC_2856

    De câţiva ani buni tot „militez” pentru transparenţă, sinceritate chiar dacă presupune vulnerabilitate. Câteodată m-am trezit că o fac singură, alteori am găsit o mână de oameni care mă susţineau. Mi-am zis că dacă mă apuc de practicat, poate că spunerea adevărului e contagios. „Eşti prea sinceră” au sfârşit prin a-mi spune majoritatea celor cărora le-am aplicat tratamentul. Păcat, uitasem că numai răul e molipsitor. Naiva de mine!

      „Să fii om, înainte de toate” spuneam ori de câte ori aveam ocazia. Ei imediat m-au contrazis şi mi-au dat de înţeles că poţi fi om, dar nu înainte de interesul personal. Când ai de pierdut din asta, poţi să nu fii om. Dacă urci cu o treaptă, îl poţi călca pe celălalt pe suflet, ca mai apoi să-i zâmbeşti. Nu are de ce să se supere că nu eşti om, înţelege. Vei fi om doar când nu vei avea de pierdut nimic.

       Să-L iubeşti pe Dumnezeu. „Sigur, fac asta. Atâta timp cât nu stă în calea mea” spun ei fără nici o jenă. Ba chiar declară că sunt buni creştini. Doar…mergi la biserică şi îi judeci pe ceilalţi. Cum, nu asta face un bun credincios? Nu spune celorlalţi că-s păcătoşi şi că ei sunt sfinţi? Cum, pe Dumnezeu nu-L putem pune deoparte până când ne rezolvăm treburile murdare, ca mai apoi să-L luăm iar de braţ?

     Să nu te joci în iubire. Îmi doresc şi sper ca la un moment dat să dispară toate acele jocuri de du-te/vino, te vreau/nu te vreau, îmi placi/nu-mi mai placi. Îmi doresc să spunem „te iubesc” cu o intensitate şi o responsabilitate mai mare decât aceea când spunem „salut”. Din păcate, voi mi-aţi spus că „în iubire trebuie să te joci, ca să fie condimentată cu sare şi piper”. În acest caz, prefer să mănânc necondimentat.

   „Eşti prea credincioasă, prea transparentă, prea sinceră, prea deschisă, prea sociabilă, prea altfel. Nu eşti ca noi, deci eşti prea”. Sunt. Cred în puterea adevărului, în dragostea lui Dumnezeu, în sinceritate, în schimbare, în speranţă. Sunt şi cred că atunci când te străduieşti să fii cea mai bună variantă a ta, ajungi să fii. Iar pentru cei care nu cred în aceste lucruri, adevărul e că sunt cam de neînţeles.

Citeste si:

Diverse

Sunt oameni care fug de ei

Sunt oameni care atât de repede fug de ei înșiși, încât în drumul lor răstoarnă și alți oameni. Îi răstoarnă ca pe n...

Diverse

Diana Gadola: ”Te obișnuiești cu boala și cu oboseala”

Diana Gadola: Am 33 de ani și până la ora actuală am făcut suficient de multe alegeri proaste încât să ajung pe la diverș...

14 Comments

  • avatar image

    marius

    aug. 23, 2013

    Reply

    Ai scris frumos dar problema apare atunci când realizezi că nu poţi aplica în societate.

  • avatar image

    Andrei

    aug. 23, 2013

    Reply

    Ce-mi place cum gandesti. Daca ar fi mai multi oameni ca si tine cu siguranta lumea ar fi un loc mai bun. Fi binecuvantata si fi o binecuvantare pentru cei din jur. Tine mereu privire indreptata spre cer si continua-ti alergarea pana la capat. Dumnezeu sa fie cu tine in tot ceea ce faci si sa nu ti se schimbe niciodata princiipiile enuntate mai sus:) Indiferent ce ar zice ce-i din jur fie ca tu sa ramai mereu ''prea'' in lucrurile bune.

    • avatar image

      Alina

      oct. 07, 2013

      Reply

      Şi tu să rămâi "prea":)

  • avatar image

    Ionuț

    aug. 23, 2013

    Reply

    E frumos faptul că mai sunt oameni care gândesc așa. Dar a fi om, a fi onest, „a nu te juca”, înseamnă o vulnerabilitate pe care oamenii slabi nu și-o permit, sau cei care au ceva de ascuns. Îți doresc să rămâi așa,să reziști oricâte valuri de critici o să întâlnești!

  • avatar image

    daniel rus

    aug. 23, 2013

    Reply

    „Doar…mergi la biserică şi îi judeci pe ceilalţi.” Dacă eu îți spun că sunt ateu și sunt mândru de credința sau necredința mea (cum ar spune cineva care prin credință înțelege doar credința în Dumnezeu/religie/cele sfinte) nu m-ai judeca deloc? Chiar deloc?

    • avatar image

      Alina

      aug. 23, 2013

      Reply

      În general mă feresc să judec pentru că îmi e frică. Mare frică.

      • avatar image

        Andrei

        aug. 23, 2013

        Reply

        Imi cer iertare ca intervin, dar atei nu exista, fiecare crede in ceva anume. si nu cred ca poti judeca pe cineva dupa credinta lui si nici nu ai dreptul. Fiecare are dreptul sa aleaga, ceea ce pot face eu ii sa ii prezint si realitatea in care cred eu. Si el va alege daca crede si el sau nu. Nu ai cum judeca ceva ce altul crede pentru ca aici devi subiectiv si aia nu-i judecata ci sustinerea propriilor argumente.

  • avatar image

    Ionut

    aug. 23, 2013

    Reply

    Esti maritata?

    • avatar image

      Alina

      aug. 23, 2013

      Reply

      Are relevanţă?

      • avatar image

        Lotus

        aug. 23, 2013

        Reply

        Poate a glumit omu'. Gen e mai greu să fii sincer(ă) când ești căsătorit(ă)... :lol:

  • avatar image

    Al 8lea

    aug. 23, 2013

    Reply

    Alina, ai dreptul sa crezi in ce zeu, sub ce forma, in orice mod vrei tu. Cat despre asa-zisii credinciosi, ne e greata de ceea ce fac in numele zeului. Avem dreptul sa devenim atei, e dreptul nostru, cata vreme ii respectam pe ceilalti. Poti fi ateu, si sa ti-o iei de la "credinciosi" la fel de rau ca si cum ai fi. Pentru unii, a fi credincios, e doar o scuza pentru ticalosia interna. Cei mai multi credinciosi sunt in puscarie, ca densitate, toata lumea crede acolo in Doamne-Doamne... si macar ticalosii aia sunt adunati, grupati si ..vb aia, pe fata. Restul insa... sunt doar ticalosi in libertate, indiferent ca sunt credinciosi sau atei, sunt imitatii de oameni. Cam aici e diferenta. Nu le mai pune la suflet, ei exista, asa e majoritatea, si asta e. PE astia ii avem, cu ei defilam... ca tot de 24 august azi..

  • avatar image

    Viorelia

    aug. 24, 2013

    Reply

    Alina, nu stiu daca in ultima perioada ai vreun articol care sa nu ma surprinde enorm... la mai toate, cu cateva zile inainte de a le posta tu, gandesc aceleasi lucruri... legat de acest articol, ii spuneam cuiva: avem doua parti, una buna si una rea, noi alegem in care investim si care le-o aratam celorlalti! cea buna, e mai greu de aratat, are rasplatire vesnica, dar uneori rezultatele bunatatii nu se vad aici, pe pamant, in prezent!...Domnul vede ce oamenii nu vad! :) ramai asa cum esti, si mergi impotriva tuturor de e nevoie! daca Il ai pe El, ai totul!:)

  • avatar image

    Adrian

    aug. 28, 2013

    Reply

    Cu toţii emitem judecăţi despre ce ne înconjoară. Obiecte, oameni... Este un proces mental normal, dat fiind că majoritatea oamenilor percepe viaţa prin prisma egoului. Egoul judecă tot, raportează la un standard ideal şi ne spune "acest om este sub standard sau peste". Interesant este însă că egoul priveşte şi în tine şi îţi spune "eşti sub standard sau peste". Unii oameni, sunt mai umili (au un ego mai mic - uneori din motive de bună creştere, alteori din motive mai rele, cum ar fi creşterea într-un mediu intimidant). Oricum au ajuns in situaţia de a avea egoul mai mic, aceşti oameni critică mai puţin. Atenţie, nu înseamnă că nu critică deloc (exemplul din articol: chiar şi critica ta asupra criticii altora este tot critică :D). Realizarea supremă este însă să înţelegi că egoul tău de fapt nu există. Mintea este o creaţie a ta, dar ajungi să te confunzi cu ea. Când realizezi că tu te auzi gândind, îţi dai seama că tu nu eşti egoul/mintea ta. Eşti liniştea din spatele gândurilor. Să realizezi că tu nu eşti, este singurul mod de a nu judeca cu adevărat. Bineînţeles, grea treabă, sunt multe practici spirituale axate pe această idee. Revenind la oamenii cu un ego puternic, ce este comic este că la fel de dur cum judecă pe alţii, se judecă şi pe ei înşişi. Oamenii care emit judecăţi, bârfesc, sunt deja pedepsiţi de către Dumnezeu, pentru că neputând ierta pe alţii nu se pot ierta nici pe ei. Sau invers spus, urâm în alţii ceea ce urâm în noi înşine. Încercarea de a fi mai bun, e nobilă, şi cred că fiecare om este dator să facă acest lucru. Însă trebuie să ştii că TOT ceea ce simţi este lăsat de Dumnezeu. Dumnezeu te-a făcut om şi prin asta te-a lăsat să cunoşti şi ura, şi lăcomia, şi dorinţa (altfel nu ai şti ce este iubirea, sau plăcerea de a dărui; acestea sunt polarităţile, una nu există fără cealaltă). A lupta împotriva acestei părţi rele din tine este... nerecomandabil. În creştinism, nu ai voie să faci rău, dar teoretic te spovedeşti. Recomandabil des. În fine, deja perorez. P.S. Aceste lucruri le-au spus oameni mult mai inteligenţi decât mine. Unele sunt în Biblie, altele în alte religii, iar altele, în tratate de psihologie.

  • avatar image

    Razvan

    aug. 29, 2013

    Reply

    Bravo tie!

Lasă un răspuns

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.