La un moment dat vei descoperi în viaţă că cel mai bine te ajuţi pe tine, ajutându-i pe alţii. Nu vei avea nevoie să te concentrezi pe fericirea ta, pentru că gândurile tale vor sta la cum să îl faci fericit pe cel de lângă tine. Şi tot gândindu-te tu aşa, ai să te trezeşti la un moment dat că sămânţa de mulţumire a încolţit şi la tine, te vei privi în oglindă şi vei vedea că zâmbeşti. Şi zâmbeşti diferit, pentru că nu mai e acel surâs în care simţi că ceva te-a făcut pe tine fericit, ci va fi un zâmbet senin pentru că în sfârşit vei simţi că de acolo vine sursa fericirii.

      Nu sunt cea mai altruistă persoană din lume. Nici pe departe, ba chiar de multe ori consider că-s cam egoistă, asta pentru că mă regăsesc uneori în situaţia în care să spun „dacă nu mă afectează, nu mă interesează”. Nu o spun ca şi o scuză, dar din păcate cam aşa am fost educaţi noi oamenii să gândim, că dacă nu are legătură directă cu noi, nici nu ar trebui să ne obosim. Dacă gândeşti raţional, aşa şi este. Numai că uneori trebuie să trecem dincolo de raţiune, şi să ne dăm seama că unele lucruri sunt pur şi simplu mai presus decât ea. Dar dacă insistăm să rămânem în această stare egocentrică, atunci, ca să vă dau şi să-mi dau un avânt, am să zic că dacă nu mă afectează acum, s-ar putea să mă afecteze pe viitor, pentru că acţiunile şi oamenii sunt interconectaţi. Ştii tu: dă un pahar de apă azi şi mâine, la nevoie, vei primi o fântână. Nu ştiu dacă e neapărat chiar aşa, pentru că nu am simţit pe propria-mi piele chestia asta cu paharul şi fântâna, dar pot să vă spun cu siguranţă că am experimentat altele de acest tip. Poate că atunci când am avut un portofel drăguţ şi l-am oferit cuiva căruia i-a plăcut, peste ceva timp am primit eu unul nou, mult mai frumos. Asta nu înseamnă că acum trebuie să dăruim doar cu gândul că vom privi ceva înapoi mult mai bun. Trebuie doar să ne educăm să găsim fericirea noastră, în fericirea altora.

     Recunosc, nu tot timpul îmi iese. Câteodată mă trezesc gândindu-mă cu ciudă că de ce să ajut eu pe altul, când eu la rândul meu am nevoie de ajutor. Uneori îmi vine pur şi simplu să mă rup de lume şi să-mi văd de treaba mea. Câteodată o şi fac, dar Slavă Domnului că nu pentru mult timp, pentru că tare nefericit eşti atunci când nu-ţi pasă de fericirea altora. Aşadar, oferă. Iubeşte. Ajută. Nu trebuie să ţi se ceară. Suflică-ţi mânecile şi treci la treabă. Apoi vei fi fericit.

Imagine preluată de pe:  http://blog.turbotax.intuit.com/