Sunt unii oameni care se mulţumesc să ştie că e cineva acolo pentru ei. Ajunge acest gând reconfortant că dacă s-ar întâmpla ceva, o persoană e acolo, pentru că aşa li s-a zis: „Orice s-ar întâmpla, sunt aici pentru tine”.

     Eu nu mă mulţumesc doar să ştiu că e cineva acolo pentru mine. Nu mă mulţumesc, pentru că de cele mai multe ori, sunt vorbe şi doar atât. Nu mă linişteşte gândul că dacă mi s-ar întâmpla ceva rău, cineva ar fi acolo pentru mine. De ce? Pentru că văd în viaţa de zi cu zi cum stau lucrurile. Poate că am parte de o zi mai proastă, poate că am probleme sau am nevoie să vorbesc cu cineva. Sau poate că nu m-am simţit tare bine în acea zi, o problemă minoră de sănătate, dar totuşi o problemă. Şi când treci prin aceste lucruri minuscule, dar totuşi hotărâtoare în viaţă, te aştepţi să fie cineva lângă tine care să te ajute să  depăşeşti acea etapă. Te aştepţi, dar rămâi doar cu atât, pentru că descoperi că eşti pe cont propriu.

    Tu trebuie să-ţi rezolvi problemele. Tu trebuie să confrunţi lucrurile deranjante, să te gândeşti la viitor şi să te descurci cu sănătatea ta. Şi tot tu trebuie să le gândeşti singur şi în acelaşi timp să-ţi dai şi un răspuns singur. Tu trebuie să faci asta, pentru că persoanele care ţi-au promis că sunt acolo când e nevoie de ele, nu sunt. De ce? Pentru că probabil aşteaptă să se întâmple o calamitate ca să fie acolo.

    Pentru că e prea minoră pentru persoanele astea care-ţi promit sprijin moral, o problemă nesemnificativă. E prea minoră o durere de cap sau de burtă, ei au nevoie ca tu să fii internat în spital ca să-şi arate suportul. Pentru a-şi putea ei îndeplini promisiunea, aceea că „orice s-ar întâmpla, sunt aici pentru tine”, ei bine, acel „orice” trebuie să fie o problemă catastrofală. Altfel, această promisiune nu este valabilă.

  Prin urmare, dacă nu te târâi într-un picior, nu ţi-a murit cineva drag şi nu ai rămas fără nici un ban în buzunar, acest „orice s-ar întâmpla” nu există. Şi e ciudat, e tare ciudat să te aştepţi ca cineva să fie alături de tine atunci când eşti cu un picior în groapă, dacă nu a fost atunci când ai săpat groapa.