Ce frumos trebuie să fie sentimentul acela că atunci când te întorci acasă, găseşti acolo pe cineva pe care iubeşti. Să ştii că după o zi de muncă, la final, cineva îţi va spune că ai fost grozav şi că trebuie să te odihneşti.

   Da, am fost creaţi ca să convieţuim. Să împărtăşim şi să ne bucurăm împreună. Ca şi oameni. Ca şi persoane. Ca şi copii ai lui Dumnezeu. Şi totuşi… parcă din ce în ce mai mult devenim tot mai egoişti. Şi spun asta cu tristeţe în glas. Atunci când nu ai cu cine împărtăşi momentele din viaţa ta, parcă îşi pierd din intensitate. Atunci când de bucurie, nu poţi să sărbătoreşti cu cineva, parcă fericirea păleşte. Şi nici măcar atunci când eşti trist, lacrima cursă pe obraz parcă nu mai are aceeaşi intensitate dacă nu este ştearsă de cineva. Dacă nu ai pe cine suna după ce ai primit o veste fericită sau una tristă, să ştii că te înţeleg. E trist şi greu să nu ai cu cine să-ţi împărtăşeşti sentimentele. Şi toată această distanţă între oameni s-a creat din cauza egoismului. Un medic a spus că principala cauză pentru care se fac avorturi este egoismul. Egoismul femeilor, care nu vor să li se „răpească” din viaţă, egoismul bărbaţilor pentru că nu vor să-şi asume responsabilităţi. Haide să nu mai lăsăm egoismul să ne fure din viaţă…

Haide. Hai să încercăm să schimbăm ceva. Să fim noi acele persoane care să nu se gândească doar la binele propriu. Să fim noi cei care vom fi sunaţi de către prieteni pentru a-şi împărtăşi fericirile sau tristeţile. Trebuie să alegem drumul lung. Da, vom obosi. Da, uneori vom fi tentaţi să renunţăm. Dar, cu siguranţă, şi când spun cu siguranţă, spun apăsat… la sfârşit nu vom regreta.

Când ai nevoie de dragoste

când ai nevoie de dragoste nu ţi se dă dragoste.
când trebuie să iubeşti nu eşti iubit.
când eşti singur nu poţi să scapi de singurătate.
când eşti nefericit nu are sens să o spui.

când vrei să strângi în braţe nu ai pe cine.
când vrei să dai un telefon sunt toţi plecaţi.
când eşti la pământ cine se interesează de tine?
cui îi pasă? cui o să-i pese vreodată?

fii tu lângă mine, gândeşte-te la mine.
poartă-te tandru cu mine, nu mă chinui, nu mă face gelos,
nu mă părăsi, căci n-aş mai suporta încă o ruptură.
fii lângă mine, ţine cu mine.

…………………….

dar nu sper nimic. nu primeşte dragoste
când ai nevoie de dragoste.
când trebuie să iubeşti nu eşti iubit.
când eşti la pamânt nici o femeie nu te cunoaşte.

        Poezie de Mircea Cărtărescu

Imagine preluată de pe: www.deviantart.com