Mi-e dor. Mi-e dor de ziua în care toţi vom zâmbi şi ne vom şterge lacrimile. Mi-e dor de ziua aceea în care nu trebuie să ne uităm în jur, suspicioşi, aşteptând să vină cineva de la spate şi să ne pună piedică. Mi-e dor de acea clipă în care nu […]
You're browsing archive for:copilasi
Scriu şi şterg. De 10 minute stau în faţa laptopului şi scriu şi iar şterg. Scriu primele rânduri despre iertare, apoi le şterg. Scriu despre ce înseamnă a lăsa de la tine, din nou şterg. Am scris despre ce este un zâmbet. Iar am şters. Par nehotărâtă, nu? De fapt nu e aşa… aş […]
Astăzi mi s-a întâmplat un lucru care mi-a dat mult de gândit. Un lucru de care nu sunt în stare nici măcar să scriu, pentru că nu ştiu cum să exprim în cuvinte. Ca să mă liniştesc, am ieşit haotic prin oraş, la o plimbare, în timp ce lacrimile îmi curgeau pe obraji. […]
Astăzi, după muncă am fost la oncologie. Acolo, într-o sală frumos mobilată stăteau câţiva copilaşi şi ne aşteptau. Da, erau care de care mai frumoşi. Cu ochii strălucind, de vârste diferite, au un lucru în comun: luptă pentru viaţă. Au acel ceva al lor, un „ceva” care te face să-ţi pui […]
Singurătatea este acel sentiment „gol”. Acel ceva care te face să te uiţi în jur şi să simţi că… nu aparţii nicăieri şi de nimeni. Că eşti tu. Tu şi atât. Aseară a adus cineva vorba de singurătate. Acel lucru mi-a amintit cum, cu două săptămâni în urmă, într-o sală plină de oameni […]
Comentarii