Nu m-au durut bocancii pe care i-am primit de-a lungul vieţii. Nu, nu au durut cel mai mult acei paşi grei făcuţi de oameni josnici şi răi. De la ei, într-un fel m-am aşteptat. Nu am tresărit la lovirea şi duritatea lor, pentru că i-am văzut. Nu m-au durut cel mai […]
You're browsing archive for:marturisire
Scriu despre asta pentru că ştiu că nu citeşte ce scriu. Nu citeşte pentru că mi-a spus că nu poate, că îi dă de gândit şi îl întristează. De aceea îmi permit să scriu liniştită. Contrariată, am început să-i povestesc de problemele mele: că cineva mi-a spus nu ştiu ce, că pentru o prietenie […]
„Mi-aş fi dorit să fi fost un părinte mai bun. Aş fi vrut să fiu un frate mai bun, o soră mai bună. Oh, doar dacă aş fi fost un copil mai bun…”Acestea sunt cuvinte pe care uneori le spunem cu regret în faţa unui mormânt, în faţa unui pat de spital sau în […]
Nu te speria. De ce tresari? Ţi-e frică de nou? De ceea ce simţi? De ceea ce crezi că ar putea să-ţi afecteze planurile pe viitor? Şi ce dacă? Ce mai contează toate acestea când acum, simţi un lucru atât de minunat? Citeşti rând cu rând şi te întrebi poate la ce mă refer. Te […]
–––––––––––––––––––––––––––––––– Acum înţeleg. Acum ştiu de ce mă doare tot corpul. Ştiu de ce fiecare os şi mădular din trupul meu urlă de durere. Suferinţa interioară era atât de mare, încât s-a revărsat asupra trupului. Psihicul nu a putut îndura o povară atât de imensă. Atât de tare doare, încât aş revărsa suferinţa asupra fiecărui […]
Stau pe pat într-un mic orăşel din Germania şi zeci de gânduri îmi aleargă prin minte. Mă uit fix la laptopul din faţa mea, la foaia goală şi pur şi simplu nu ştiu ce să scriu. Uneori, când ai prea multe de spus, nici măcar nu ştii cu ce să începi. Îmi amintesc că am […]
Comentarii